La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)


luni, 3 mai 2010

note de lectură

În ultima vreme am avut un sentiment irepresibil că ar trebui să citesc o carte scrisă de un sud-american. O carte de Llossa, Garcia Marques, Cortazar, cu realism magic şi toate ingredientele reţetei. Nu am mai citit una de vreo doi ani. Cărţile lui Pynchon mi-au arătat că nu doar cei din America de sud, binecuvântată cu o istorie turbulentă şi o societate cu contraste puternice, pot scrie aşa.
Am citit o carte "românească" care m-a mulţumit: Cartea şoaptelor a armeanului Varujan Vosganian. De la primele rânduri am reuşit să uit cine este Varujan Vosganian. Ex-ministrul finanţelor, politicianul versatil, reprezentantul unei minuscule drepte româneşti teoretice a dispărut, iar autorul, magistral, cu har şi talent, s-a retras modest în fundal şi a vorbit cu vocile armenilor bătrâni, armenii copilăriei lui. M-a impresionat holocaustul poporului armean, dar îi cunoşteam datele esenţiale şi dimensiunile din cărţile de istorie. Dramele popoarelor sunt mai puţin şocante pentru că le măsurăm cu scara mare a evenimentului istoric. V. V. spune că masacrul armenilor e distinct de holocaustul evreilor pentru că armenii n-au fost numerotaţi, contabilizaţi. Cruzimea turcilor a fost egală cu a naziştilor şi asta e o istorie care încă se scrie. Cartea şoaptelor e o dovadă.
M-a impresionat instinctul de conservare al individului. Tăria de a reclădi totul din cenuşă, oriunde, departe de Trabizonda şi Erzerum, în Focşani sau Craiova. Mi-am imaginat plastic istoria acestor familii armene fugite la Dunăre din calea morţii ca pe o plantă ce creşte în vrejuri, alert, nervos şi acoperă pereţii edificiilor. Crima turcă nu putut afecta decât frunzele şi cârceii, nu şi rădăcina şi tulpinile. În spatele umilinţei aparente a armenilor apatrizi am citit tărie de caracter şi puterea pe care o dă ataşamentul faţă de tradiţie. În lectura mea familiile Vosganian - Melichian au ceva din familia Buendia, iar Cartea şoaptelor ceva dintr-un roman sud-american. O poveste frumoasă despre armeni. De citit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu