La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)


miercuri, 18 ianuarie 2012

Turda mă’sii (3)

Reportaj de la Occupy Turda.
La Bucureşti şi în alte oraşe mari din ţară protestul spontan împotriva lui Băsescu şi a guvernului Boc începuse de câteva zile. Am ieşit acum vreo două zile, curios să văd dacă în centrul Turzii se adună protestatari. Era o mână de oameni cu steaguri şi pancarte care strigau obişnuitul „Jos Băsescu!”. Ieri seară, în periplul meu de navetist, am văzut în Turda cca. 50 de oameni adunaţi şi în Câmpia Turzii, cca. 20. Scandau lozinci în frig, în faţa primăriilor.
Azi, când am văzut că nu risc să fiu asemenea protestatarului solitar din Baia de Arieş, am ieşit. Mi-am pus o bască în cap, aşa după moda lansată de Rogozanu şi alţi gânditori cu bască recenţi. Am ieşit în centru convins că protestul spontan funcţionează după principiul bulgărelui de zăpadă, că insistenţa protestatarilor îi va convinge, în final, pe „cetăţeni” să iasă din case.
Demostraţia a ţinut de la 5 la 8 după-masa şi nu mi-a părut foarte convingătoare. Au fost circa 100 de oameni (majoritatea tineri şi foarte tineri) cu steaguri, tobe, o portavoce, pancarte (pe una scria „Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi”) care s-au plimbat din faţa primăriei până la statuia lui Avram Iancu, pe zona pietonală, însoţiţi discret de vreo 10 jandarmi plictisiţi. Nu au fost violenţe, în afară de cele de limbaj. Lipseau, ca peste tot în ţară, reprezentanţii opoziţiei, PSD şi PNL, lucru care m-a cam mirat. Turda este domeniu portocaliu, la al doilea mandat al primarului PDL, Tudor Ştefănie, un mustăcios care se îmbracă cu un etern sacou roz, stă cu spatele drept de parcă a înghiţit un umeraş şi aruncă priviri piezişe în toate părţile să se convingă că lumea a remarcat prezenţa lui importantă. În ultima campanie electorală şi-a făcut afişe în care îşi strângea mâna cu Boc şi cu Tişe, ca să fie clar pentru toţi de unde-i vine susţinerea. Proiectele lui de refacere a obiectivelor turistice (Salina Turda) cu bani europeni au fost girate de ministresa blondă care i-a încântat pe turdeni cu prezenţa ei graţioasă (ca să amintesc marile evenimente ale tristului mandat PDL din Turda).
Am senzaţia că turdenii îl aprobă pe acest personaj rizibil, că îl susţin în ciuda comportamentului dictatorial à la Băsescu. Puţinii manifestanţi au strigat şi lozinci împotriva lui, în stilul turdean, presărate cu înjurături şi ameninţări: „Muie Ştefănie!”, „Ţi-ai tras vile şi palate, poporul le ia pe toate!”, „Ştefănie fii cuminte, că de nu ţi-o iei la dinte!” (variantă pentru prima lozincă).
Nu mai cred în teoria bulgărelui de zăpadă. Cred că protestul spontan se va stinge în oraşele mici din ţară în două trei zile şi nu din cauza frigului. Cei care au ieşit azi au fost, în marea lor majoritate, cei împinşi de disperare şi de mizerie şi o mână de tineri teribilişti cărora li s-a părut cool să strige în faţa primăriei. Lipseau salariaţii (nemulţumiţi, dar comozi), intelectualii (aşa puţini cum sunt), „protipendada” implicată în politica locală. N-au vrut să se amestece cu cei din Barbu Lăutaru.

duminică, 15 ianuarie 2012

Note de lectură

Spoonology
Am citit azi un articol foarte doct. Sincer, era de o erudiţie înspăimântătoare. Un articol care pleca de la surse scrise cunoscute profund (consultate aproape toate ediţiile, explorate majoritatea versiunilor manuscrise ale textului antic). Totuşi, articolul era complet greşit pentru că era un articol spoonologic. Era greşit pentru că autorul era plasat într-o realitate greşită, şi nici o lectură nu părea să îl ajute să scape de acolo. Ceea ce îmi pare de neînţeles: cum poţi să fii atât de erudit, atât de aplicat în cercetare şi totuşi să fii plasat pe o pista complet greşită. Cum poţi să fii prost şi deştept în acelaşi timp.
Spoonologia este teoria lingurii. Dacă există o teorie a chibritului, trebuie să existe şi una a lingurii. E teoria care îşi imaginează o lume bidimensională, locuită de fiinţe bidimensionale, pe suprafaţa unei supe, într-o banală farfurie. Periodic o lingură traversează lumea bidimensională, bulversând-o. Lingura va fi percepută bidimensional şi numai un geniu va putea să-i intuiască originea tridimensională. Restul locuitorilor bidimensionali o vor asocia cu fenomene obscure şi o vor explica mistic. Autorul articolului citit azi se află în postura celui care, datorită inteligenţei sale, calculează forma tridimensională a obiectului care îi traversează spaţiul bidimensional. Îşi dă seama că e tridimensional, dar crede că e un OZN. Când de fapt e o lingură.