La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)


vineri, 22 februarie 2013

ubebisme...

Anul acesta nu mi-am notat perle din lucrările scrise. Nu știu de ce, probabil că m-am plictisit și nu mă mai amuză. Din fericire am o colecție bogată din anii trecuți.

Din ciclul Dacii în provincie
"Dacii nu s-au romanizat toți deoarece unii au plecat din Dacia transformându-se în daci liberi"
"Romanizarea s-a petrecut atât de repede și datorită dorinței dacilor de a promova" (S. L., anul I)
"Apar numeroși meșteri daci ce lucrau la cererea oficialităților, lucrul făcut de ei numindu-se artă provincială."
"Pentru daci romanizarea a constituit o etapă deosebit de importantă pe toate planurile vieții. Ca o analogie dacă nu ne cucereau romanii, atunci nu aveam această limbă frumoasă." (P. A. P., anul I)
"Odată ce statul are putere absolută, dacii nu au dreptul de vot." (A. A. C., Arheologie, anul I).
"În timpul războaielor daco-romane…o parte substanțială din populația de geto-dacii au fugit și s-au refugiat în munți sau în alte regiuni accesibile, pentru a-și preveni singuri moartea de sub sabia romană. Autohtonii din provincia Dacia se resemnau de condițiile impuse de romanizare: învățarea alfabetului latin, scriere, caligrafie, asimilau și ei la rândul lor elemente de la cei care i-au asimilat pe ei. Dacii din nord-vest, influențați de cultura Köröș, aveau un trai simplu, cu locuințe lângă cursuri de apă, ceramică incizată, cu caneluri, topoare Picock, nu luau multe influențe dinspre provincia Dacia".  (C. M. A. Istoria artei, anul I)
"Cea mai importantă sursă obținută din agricultură era porumbul. Pe lângă se mai cultiva și viță-de-vie din care se făcea vinul. (…) În secolele II-IV d. Hr. dacii se ocupau și de prelucrarea lutului, pentru a obține oale de lut (…). Alimentația de bază a dacilo, geților, costobocilor, carpilor și a autohtonilor din provincia dacia era bazată pe porumb și ceai dar și bere și vin."  (D. M. N., Arheologie, anul I)
"După război mulț romani s-au mutat la provincia noua, Dacia, și pentru asta poporul dac și poporul roman s-au mixat." (C. C., anul I)
"Populația Daciei romane a fost alcătuită din daci cuceriți și din coloniști romani. Mai trăiau acolo și câteva greci dar foarte puține"

Din ciclul Geografia patriei
"Ulpia Traiana avea două artere principale: una verticală numită kardo și una orizontală numită decumanus. " (S. L., anul I)
"Numeroase edificii romane au fost ridicate în vederea comemorării amintirii unui conducător roman. Un astfel de edificiu a fost ridicat la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, numit Tropheum Traiani." (P. A. P., anul I)
"În primul război dacic a lui Traian a fost construit un pod ce aparținea lui Apollodor din Damasc și care făcea legătura dintre Dunăre și Marea Neagră." (A. T., anul I)

Din ciclul Zalmoxit
"Dacii se bucură de acest privilegiu și încep să-și construiască temple pentru a se închina la divinități, adică la Zamolxis care le îndeplinea orice dorință cerută, dar care va fi neînduplecător atunci când Prometeu fură focul de la zei și le dă oamenilor revoltați. Zeii mâniați îl crucifică pe Prometeu iar noaptea venea un vultur și îl ciupea până când rămânea fără piele, dar pielea se refăcea din nou. (A. T., anul I)"

În afara categoriilor:
"Tăblițele cerate…s-au păstrat datorită condițiilor de mediu favorabile (apa era amestecată cu vitriol)." (M. M., anul I)
Și ultima, favorita mea:
"Am citit despre Tezaurul de la Pietroasa (Cloșca cu găini de aur)." (S. A., anul I)

miercuri, 20 februarie 2013

DE CE NU MĂ INTERESEAZĂ POLITICA (3)


Iată și un alt motiv pentru care nu mă interesează politica. În contact cu politicul se developează prostia, servilismul și imbecilitatea aproapelui. Orice poveste cu politicieni este despre stăpâni de sclavi și sclavi, boieri și iobagi, patroni și clienți.
Azi locul meu de muncă s-a infestat cu politicieni și eu n-am mai avut loc. Un anume domn Verheugen de care uitasem (din fericire) a devenit doctor honoris causa la UBB. Nu e vina lui. Au descins, cu această ocazie și alte mărimi de la centru, clonele lui Năstase la care făceam aluzie în textul anterior, Ponta și Corlățean.
Cred că atunci când împăratul de la Roma a venit în Dacia provincialii nu s-au agitat așa cum au făcut-o responsabilii cu pâinea și sarea de la UBB. Au dat probabil caii cu cremă de ghete pe copite, dar nu cred că au plantat flori iarna.
În fața clădirii centrale de pe str. Kogălniceanu 1-3 era o groapă (se citește sondaj arheologic) făcută în octombrie – noiembrie anul trecut și lăsată deschisă. Cu toate că era protejată cu panouri, începea să se umple cu pet-uri și pungi goale de chipsuri iar movila de pământ de lângă ea era cam inestetică.  Groapa a fost astupată urgent ieri iar în pământul negru proaspăt au fost plantate niște flori. În luna februarie. Pe scări, în fața intrării principale, au fost puse două ghivece mari cu doi brăduți. De la ușă până în Aula Magna, covor roșu. Nu am nimic cu covorul roșu, cu festivismul exagerat, dar nu înțeleg cine și-a imaginat că pe scări, în fața intrării principale, stau iarna ghivece cu plante. De ce să pui ghivece pe scări? Îmi aduc aminte când Gerhard Schroder a fost să viziteze mormântul tatălui său, Fritz Schroder,  soldat nazist mort în al doilea Război Mondial, în Ceanu Mare, jud. Cluj, autoritățile au asfaltat drumul și i-au făcut și un monument fain. Suntem un popor cu reflexe de slugi, avem slugărnicia în memoria din genă.
Pe fosta stradă a Lupului, actualmente Mihail Kogălniceanu, parcarea era blocată de dimineață. Niște nefericiți și-au lăsat 5-10 minute mașinile în fața grădiniței de la Iozsa Bela, atât cât să-și îmbrace copiii în șorțulețe. Pe când au coborât erau deja ridicate de prompta poliție locală. Că doar urma să vină Ponta la 11 și era deja 9.
Pe la 10.30  vreau să intru în clădirea centrală, cu treabă. Era lume strânsă în față, caruri de filmare de la televiziuni, profesori, studenți etc. Urc pe scări și dau să intru când mâna lungă a unui spp-ist mă oprește. Era un tip între 50-55 de ani, cu palton negru cu un walkie-talkie sau așa ceva în mână. Mă întreb după ce criterii îi aleg pentru că îmi dau seama că nu pot să-l descriu. Mutră comună, păr negru, proaspăt ras. Mă întreabă: unde mergeți? La Universitate, zic eu. Nu puteți intra, zice el. Cum nu pot intra? lucrez aici, insist eu nu prea convins. Aveți invitație pentru eveniment?, continuă el. Ce eveniment?, fac eu pe prostul, după care îmi dau seama că e inutil să mai insist. Și-am plecat gândindu-mă cum îmi ocupă politicul spațiul vital. Mai târziu m-am bucurat când am văzut copiii cu pancarte care s-au sustras vigilenței spp-istului meu. Oare aveau invitații la eveniment?

DE CE NU MĂ INTERESEAZĂ POLITICA (2)



Reafirm că politica mă lasă rece, că nu mă interesează și că încerc să trăiesc făcând abstracție de faptul că țara este guvernată politic. Periodic însă, agresiv, decizia politică pătrunde în universul domestic și tulbură apele. Și atunci mă revolt și revolta mea se materializează într-un gest de lehamite neglijabil, cum ar fi scrisul pe blog.
De data aceasta m-a enervat un simplu zvon, anume că și anul acesta înscrierea copiilor la școală în clasa zero sau pregătitoare se va face tot în funcție de străzi arondate școlilor. Adică la școlile bune din centrul Clujului se pot înscrie doar cei care locuiesc pe străzile arondate acestora, iar eu trebuie să-mi înscriu copilul la o școală din Turda mă’sii. Zvonul s-a propagat repede printre părinți și a creat un val de isterie. Dacă anul trecut când s-a aplicat acest principiu cu finanțarea urmează elevul și înscrierile s-au făcut în funcție de zone arondate, multă lume și-a făcut flotant în centru, acum zvonul spune că nu mai e voie cu flotant, că se pot înscrie doar copii ai căror părinți au buletin la adresele respective. Ca și cum ar fi posibil așa ceva? Dar să presupunem, prin absurd, că ar fi posibil. Mă întreb atunci dacă nu reintrăm într-o logică totalitară, când politicul terorizează cetățeanul.
1. O decizie politică proastă a lui Funeriu și cetei lui de reformiști, anume introducerea principiului finanțării per elev și în sistemul preuniversitar creează distorsiuni care amenință sistemul: migrarea elevilor spre școlile centrale care oferă învățământ calitativ și lipsa lor din școlile de cartier, care astfel sunt amenințate cu dispariția.
2. Pentru a contracara fenomenul migrației se ia o altă decizie  politică proastă: îngrădirea migrației (provocate de prima decizie) prin obligarea cetățeanului să își înscrie copilul doar la școala lângă care, din hazard, locuiește. Cetățeanul refuză și driblează decizia obținând o luare în spațiu (flotant) de la o cunoștință, un prieten sau de la un necunoscut (contra cost, 100  de euro, de exemplu).
3. Urmează, zice zvonul, o a treia decizie politică proastă: nu mai e voie nici cu flotant, trebuie buletin. Aici se vede logica totalitară, escaladarea interdicției, terorismul de stat împotriva cetățeanului, iobăgia modernă, legarea de glie, copiii României de azi ca niște adscripti glebae.
Cu ce sunt eu vinovat că Funeriu a luat o decizie proastă? De ce asta antrenează o cascadă de decizii proaste? Poate pentru că nu are cine lua decizii bune, pentru că politicul e populat de incompetenți. Zicea un banc că există clasa întâi, clasa zero și, sub aceasta, clasa politică. O clasă care nu se schimbă, cu politicieni care se autogenerează, ca niște celule defecte, cancerigene. Cei care ne conduc azi nu sunt decât clonele celor de acum zece ani. Asta e victoria lui Adrian Năstase asupra poporului român. 

miercuri, 13 februarie 2013

note zilnice


În imaginea din stânga sus este reprezentată o camee care are pe fața principală un desen cu o mână care ține cu două degete (degetul mare și indexul) o ureche, iar deasupra apare o inscripție cu caractere grecești: MNHMONEUE. Există una similară descoperită în Dacia sudică, o antică văzută și fotografiată de Dumitru Tudor la un țăran din Reșca, comuna Dobrosloveni, jud. Olt (antica Romula) (IDR II 488). Piesa este o amuletă magică, atât desenul cât și inscripția fac aluzie la același lucru, la memorie, la aducere aminte, dat fiind că anticii localizau centrul memoriei în ureche (Plinius, Nat. Hist., XI , (103), 251: Est in aure ima memoriae locus…), iar inscripția se traduce prin imperativul "amintește-ți!".