La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)


sâmbătă, 23 martie 2013

Note de lectură



Note de lectură
Am încercat săptămana aceasta să citesc adevărul ca poveste al maestrului de la Tescani / Păltiniș / NEC etc. Parabola cu Eisik din Cracovia care deschide volumul îi vrăjește și atrage pe cei care nu o știau și îi convinge de la bun început că e o carte care merită citită. Nu am terminat-o și mă străduiesc să îmi dau seama în ce registru e scrisă. E clar că exercițiul domnului Pleșu vine dinspre modernitate spre mesajul evanghelic și nu invers, și că datorează multe filologiei germane care domină subsolul critic. Nu vreau să mă pronunț în nici un fel până nu o termin, dar mărturisesc că m-am așteptat să-l găsesc citat pe Paolo Siniscalco, nu pe Frithjof Schuon, într-o carte despre parabolele lui Isus (chiar dacă e scrisă în română, pentru români).
Săptămâna asta a fost despre Isus. Am citit și cartea lui Jacques Duquesne, Isus, așezată pe drumul concilierii credinței catolice cu știința istorică și cele mai noi cuceriri ale ei. O carte unde evangheliile sunt izvoare, unde printre teologemele lui Ioan se  zărește profilul lui Isus, personaj istoric. Ca să îmi dau seama unde suntem, am vizionat parțial, în paralel, filmul lui Norman Jewison din 1973, Jesus Christ Superstar și cel al lui Mel Gibson, The Passion of the Christ din 2004. Intervalul care desparte cele două filme e imens, 30 de ani, o generație, de fapt provin din două lumi complet diferite. 
Revenind la Isus, personaj istoric, cred că e un defect profesional, dar nimic nu mă convinge mai mult decât izvorul pe care pot să pun mâna. Izvorul material, solid, arheologic, cum este inscripția lui Pilat din Caesarea Palestinei. Dacă judecătorul descris de evanghelii a călcat pe pământul provinciei romane Iudea, atunci a călcat și cel crucificat de el.   

Horbat Qesari (Caesarea Maritima), Palestina
AE 1963, 104 = AE 1999, 1681.
Singura inscripție cunoscută dedicată de Pontius Pilatus ridică, încă, probleme de interpretare. Prima lectură a lui A. Frova o punea în legătură cu cultul imperial, cu un Tiberieum (id est templul lui Tiberius):

[DIS AUGUSTI]S TIBERIEUM
[...PO]NTIUS PILATUS
[...PRAEF]ECTUS IUDA[EA]E
[...FECIT D]E[DICAVIT].

Mi se pare corectă (genială) lectura lui Géza Alföldy, acest Mommsen maghiaro-german al zilelor noastre (Pontius Pilat und das Tiberieum von Caesarea Maritima, în Scripta Classica Israelica, 18, 1999, p. 85-108) :

[Nauti]s (?) Tiberieum /
[…Po]ntius Pilatus /
[praef]ectus Iudae[a]e /
[ref]eci[t].

Adică M(?) Pontius Pilatus, praefectus Iudaeae și nu procurator Augusti, a refăcut unul din cele două faruri construite de Herodes (Irod cel Mare) pe digul portului orașului Caesarea Maritima: Druseum și Tiberieum (numite așa după moștenitorii lui Augustus, Drusus și Tiberius), aducându-l ca martor pe Flavius Josephus (Antichități iudaice, XV. 9. 6: "…cealaltă jumătate (a digului) susținea un zid de piatră prevăzut cu turnuri semețe. Cel mai mare și mai frumos se chema Drousion (lat. Druseum), purtând numele lui Drusus, fiul vitreg al lui Caesar… ". 

Așa se înfățișează inimii noastre învârtoșate adevărul ca o parabolă epigrafică. Și Pilat i-a zis: Ce este adevărul? (Ioan 18.38).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.