Note de lectură
Am încercat săptămana aceasta să citesc adevărul ca
poveste al maestrului de la Tescani / Păltiniș / NEC etc. Parabola cu Eisik din
Cracovia care deschide volumul îi vrăjește și atrage pe cei care nu o știau și
îi convinge de la bun început că e o carte care merită citită. Nu am terminat-o
și mă străduiesc să îmi dau seama în ce registru e scrisă. E clar că exercițiul
domnului Pleșu vine dinspre modernitate spre mesajul evanghelic și nu invers,
și că datorează multe filologiei germane care domină subsolul critic. Nu vreau
să mă pronunț în nici un fel până nu o termin, dar mărturisesc că m-am așteptat
să-l găsesc citat pe Paolo Siniscalco, nu pe Frithjof Schuon, într-o carte
despre parabolele lui Isus (chiar dacă e scrisă în română, pentru români).
Săptămâna asta a fost despre Isus. Am citit și cartea lui
Jacques Duquesne, Isus, așezată pe drumul concilierii credinței catolice cu
știința istorică și cele mai noi cuceriri ale ei. O carte unde evangheliile
sunt izvoare, unde printre teologemele lui Ioan se zărește profilul lui
Isus, personaj istoric. Ca să îmi dau seama unde suntem, am vizionat parțial, în paralel,
filmul lui Norman Jewison din 1973, Jesus Christ Superstar și cel al lui Mel
Gibson, The Passion of the Christ din 2004. Intervalul care desparte cele două filme e imens, 30 de ani, o generație,
de fapt provin din două lumi complet diferite.
Revenind la Isus, personaj istoric, cred că e un defect
profesional, dar nimic nu mă convinge mai mult decât izvorul pe care pot să pun
mâna. Izvorul material, solid, arheologic, cum este inscripția lui Pilat din
Caesarea Palestinei. Dacă judecătorul descris de evanghelii a călcat pe
pământul provinciei romane Iudea, atunci a călcat și cel crucificat de el.
Horbat Qesari (Caesarea Maritima), Palestina
AE 1963, 104 = AE 1999, 1681.
Singura inscripție cunoscută dedicată de Pontius Pilatus
ridică, încă, probleme de interpretare. Prima lectură a lui A. Frova o punea în
legătură cu cultul imperial, cu un Tiberieum (id est templul lui Tiberius):
[DIS
AUGUSTI]S TIBERIEUM
[...PO]NTIUS
PILATUS
[...PRAEF]ECTUS IUDA[EA]E
[...FECIT D]E[DICAVIT].
Mi se pare corectă (genială) lectura lui Géza Alföldy,
acest Mommsen maghiaro-german al zilelor noastre (Pontius Pilat und das
Tiberieum von Caesarea Maritima, în Scripta Classica Israelica, 18, 1999, p. 85-108) :
[Nauti]s (?) Tiberieum /
[…Po]ntius Pilatus /
[praef]ectus Iudae[a]e /
[ref]eci[t].
Adică M(?)
Pontius Pilatus, praefectus
Iudaeae și nu procurator Augusti, a refăcut unul din cele două
faruri construite de Herodes (Irod cel Mare) pe digul portului orașului
Caesarea Maritima: Druseum și Tiberieum (numite așa după moștenitorii lui
Augustus, Drusus și Tiberius), aducându-l ca martor pe Flavius Josephus (Antichități
iudaice, XV. 9. 6: "…cealaltă jumătate (a digului) susținea un zid
de piatră prevăzut cu turnuri semețe. Cel mai mare și mai frumos se chema
Drousion (lat. Druseum),
purtând numele lui Drusus, fiul vitreg al lui Caesar… ".
Așa se înfățișează inimii noastre învârtoșate adevărul ca
o parabolă epigrafică. Și Pilat i-a zis: Ce este adevărul? (Ioan 18.38).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.