Poveste de vacanță cu finlandezi și țigani
În iernile friguroase din Quebec discutam mult la un
pahar de vin cu prietena noastră finlandeză P. V. Abordam diferite subiecte și
de cele mai multe ori sfârșeam prin a ne contrazice. Odată am ajuns la
subiectul țiganilor din România, a relațiilor minorității cu populația
majoritară, la integrarea comunității rrome sau lipsa acesteia și, inevitabil, am
fost taxați drept rasiști. Degeaba am subliniat că nu generalizăm, degeaba am
expus cazuri concrete extrase din bogata mea experiență de lucru pe șantier cu
exponenții etniei. Am nuanțat, am ridiculizat atitudinile rasiste ale unor
români, am subliniat că oamenilor nu trebuie să li se lipească etichete numai
datorită apartenenței la o etnie, am menționat că am prieteni țigani, că îmi
place muzica bună țigănească gen Ternipe, Ando Drom, Csókolom. Degeaba,
cuvântul rasiști, chiar nerostit, plutea printre noi. Ca să ajung la chestiune
mai trebuie să menționez că din multele rețete primite de I. de la P. preferata
noastră a fost întotdeauna o prăjitură cu făină de secară și afine numită mustikka piirakka.
O experiență de ieri, la întoarcerea din vacanța de pe
litoral, mi-a amintit această discuție veche româno-finlandeză despre români și
țigani.
Ne trezim ieri dimineață în pensiunea de pe faleza din 2
Mai unde eram cazați și aruncăm ochii pe geam să vedem marea. În loc de mare
vedem în fața porții un Logan alb al poliției și doi agenți în uniformă. Cobor
în pijamaua mea cu imprimeu cu Superman și acolo sunt luat în primire de agenți
care mă roagă să fiu martor. Un domn finlandez, cazat la parter, a fost jefuit
de o pipă, două brichete, un pachet de tutun, pe care le-a uitat seara pe o
masă de pe terasa pensiunii. Doi localnici minori au fost prinși și aveau
asupra lor, printre altele, și lucrurile finlandezului. Am ajutat forțele de
ordine și am redactat eu în română declarația finlandezului, apoi i-am rezumat-o
în engleză. O formalitate care ne-a întârziat puțin la ultima plajă, dar m-am
bucurat că am putut să ajut poliția vigilentă din 2 Mai.
Relatez lucrurile astea pentru a sublinia faptul că nimic
nu e întâmplător și le citesc acum, post
eventum, ca pe un omen, o
prevestire. Evident că, uneori, chiar și atunci când ai senzația că universul
întreg conspiră, nu ești atent la semne. Mesajul acestei întâmplări cu care
ne-am trezit a fost hoți, furt și ceva legat de Finlanda.
Ieri pe la prânz am pornit spre casă și drumul 2 Mai –
Turda, pe șoselele de care dispune azi țara noastră, nu e tocmai ușor. În jur
de șapte seara urcam pe valea Prahovei. După ce părăsești Platlanda Bărăganului
și urci spre munți peisajul cu stânci și conifere devine mai plăcut. Pe
marginea drumurilor din România se face un comerț drăcesc și I. are prostul
obicei să cumpere tot felul: caș afumat, hribi, gălbiori, fructe. La ieșirea
din Comarnic, pe dreapta, erau o femeie și doi bărbați, toți de etnie rromă,
care vindeau zmeură, cătină, afine. I. zice: afine, n-am luat anul ăsta afine
să facem o mustikka piirakka (i. e. prăjitura finlandeză cu afine și
făină de secară). În ciuda reținerilor am oprit, I. a negociat, a venit din
spate și unul dintre bărbați să cântărească, chipurile, kilogramul de afine. I.
a plătit 10 lei, a luat fructele și am plecat.
În Bușteni ne oprim să mâncăm la Casa Ancuței, că era
deja seară și până la Turda mai aveam mult de mers. Comandăm, mâncăm, cerem
nota și când să plătesc, deschid portmoneul și …., surpriză, din banii pentru
drum, 134 de lei cum mă așteptam să fie, mai erau doar patru mici bancnote
verzi de un leu. Am fugit și am scos niște bani de pe card, am plătit, apoi am
reconstituit un pic evenimentele. Când am plecat de la o benzinărie din
Slobozia aveam în jur de 140 de lei. I. a scos o hârtie de 10 lei din portofel
pentru afine. Și a pus portofelul în geantă. Atunci s-a ridicat țiganul
însărcinat cu cântărirea afinelor. Cum necum, el știe cum a făcut, mi-a mai
lăsat patru lei. Mersi, țigane, că mi-ai lăsat actele și cardurile și să n-ai
noroc de banii furați, să-ți stea în gât vinarsul pe care ți-l cumperi cu ei.
Și așa se descâlcește
această șaradă în două părți, prevestirea și evenimentul. Hoții din 2 Mai au
furat obiectele finlandezului. Hoții din Comarnic vânzători de afine necesare
pentru mustikka piirakka, prăjitura finlandeză, ne-au furat banii din
portofel. Ar fi putut fi o româncă și doi români. Dar n-au fost. Concluzia este
că am scăpat ieftin și sfatul este să nu cumpărați de pe marginea șoselei unde
afinele sunt foarte scumpe.