La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)


joi, 15 august 2013

NOTE ZILNICE

Blog

Aș vrea să scriu și eu pe blog ceva profund și plin de semnificații, așa cum văd pe blogurile altora. Mai mult, aș vrea să scriu ca un eseist sau un literat cu multe adjective, cu metafore, într-un stil ermetic și căutat. Sincer, mi-ar plăcea să scriu un text ca o poezie, dar mă tem că asta nu o să se întâmple prea curând.
Apoi, mi-ar plăcea să scriu un articol cu profunde implicații sociale, în genul celor de pe Critic Atac. Așa, cu puține note la sfârșit, toate cinci-șase din niște giganți ai gândirii moderne ca Žižek sau Badiou sau te miri cine altcineva. Și textul să fie tăios și combativ și să genereze un șuvoi de comentarii (dar nu dintre acelea în care unul de dreapta se ceartă cu altul de stânga pornind de la chestiuni generale care depășesc litera articolului). Mă tem, însă, că nici asta nu o să se întâmple prea curând. Am senzația că la o anumită vârstă atingi un fel de nirvană post-ideologică și nu te mai interesează poziționările la stânga sau la dreapta fracturilor sociale.
În schimb eu scriu despre neajunsurile locului unde trăiesc, parcă ghidat de fraza lui Jules Renard: senfuir dans un village pour en faire le centre du monde.
Mai scriu, grăbit, fără răbdare, despre cărți, notând ce nu am uitat după ce am terminat cartea (sau chiar înainte să o termin). Și nu despre orice fel de cărți pe care le citesc. Sunt unele, cele mai multe, despre care nu pot să îmi dau cu părerea, așa cum fac tot felul de eseiști și părerologi de pe la noi. Sunt cărți prea mari și importante și mă simt prost să scriu despre ele. Mă simt, pur și simplu, neavenit, un homeless furișat care deschide gura la masa bogaților.
Și mai notez un fel de impresii de călătorie succinte și neclare, un fel de pseudo-reportaje care l-ar face pe Geo Bogza să se răsucească în mormânt. Văd întotdeauna părțile rele ale lucrurilor, văd detalii insignifiante și lipsite de orice importanță și, de obicei, nu văd pădurea de copaci.
Oricum toate aceste dorințe secrete ale mele, precum și neajunsurile postărilor, sunt neimportante, dat fiind că nimeni nu e obligat să citească. Și, în plus, distracția asta facultativă e gratis. Pentru toată lumea.

6 comentarii:

  1. nu e bine sa te justifici pe blog. nici macar la modu asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mersi de sfat, nu intentionam sa ma justific. Am vrut sa fac o retrospectiva si nu stiu de ce a iesit asa. Berea sa fi fost de vina?

    RăspundețiȘtergere
  3. nu stiu, dar de ce nu scoti naibii capcha aia groaznica? iti taie orice chef de comentat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred ca am scos-o acum. Nu am fost pana acum atent la setarile blogului pentru comentarii/
    Mai este captcha?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonim22:20

      Mai e captcha, iar background-ul te incurcă la citit. Dar până una alta, blogul e bun.

      Ștergere
  5. multumesc pentru aprecieri

    RăspundețiȘtergere