Azi, excursiunile mele arheologice m-au purtat la Silvașu
de Sus, județul Hunedoara. Un sit cu cioburi din prima epocă a fierului era la
ieșire din sat, spre Mănăstirea Prislop. Era o circulație intensă pe drumul de
țară de acolo, autocare, mașini din toate județele țării. Pe vârful dealului
erau parcate câteva zeci. Am zis, că dacă suntem și noi acolo, să vedem
mănăstirea. Ne-am strecurat printre mașinile și pietonii care umpleau drumul și
am reușit, cu greu, să ajungem până în zona comercială, la câteva sute de metri
de mănăstire. Erau cel puțin două mii de oameni într-o sâmbătă obișnuită,
așa că ne-am întrebat ce îi aduce acolo. La o
tarabă erau multe icoane și cărți cu părintele Arsenie Boca, sfântul închisorilor. Atunci am cuplat ce era acolo. Am
nimerit într-un loc de pelerinaj, la mormântul unui sfânt ortodox necanonizat,
în centrul devoțiunii populare ortodoxe din Romania. Am cumpărat o carte cu Minunile lui Arsenie Boca. Văzute
și nevăzute, mărturisite de ucenicul său Preot Vasile Vamvulescu, am mâncat
o plăcintă pe plită cu brânză și am plecat. Eram cu altă treabă acolo, așa cum
mi se întâmplă mai întotdeauna. M-a impresionat mulțimea de români veniți din
toate colțurile țării să se roage și să depună flori la mormântul părintelui.
Mi-am adus aminte când am fost în 2000 la biblioteca din biserica capucinilor
din deal din Messina. Și acolo eram cu altă treabă, să citesc despre zeii
păgânismului clasic. În fața bisericii era o statuie din bronz, în mărime
naturală, a sfântului catolic pe-atunci necanonizat Padre Pio, purtătorul de
stigmate. La fiecare cinci minute oprea o mașină și un credincios depunea un
buchet de flori la statuie. Refugiul unde era statuia era tapetat cu flori.
Atunci am înțeles ce înseamnă devoțiunea populară și cultul imaginilor în
creștinismul modern.
Scrie Preot Vasile Vamvulescu:
p. 68: «Adeseori părintele se suia în munți, să se
roage, unde oamenii nu-l mai îmbulzeau cu nimicurile lor. Sălbăticiunile veneau
la el și le mângâia»
p. 69: «Prin 2006 cineva a urcat pe la amiază spre
mormântul Părintelui. Când a ajuns în poieniță l-a văzut pe Părintele Arsenie
ieșind din mormânt, prin văzduh, și coborând spre mănăstire, îmbrăcat în alb
strălucitor. I-a zis atunci părintele celui pe care îl văzuse că are o misiune
de îndeplinit, dar la Vecernie va veni înapoi. Când a bătut clopotul de
vecernie, l-a văzut întorcându-se, până a intrat în mormânt.»
p. 80: «Părintele Nifon – cel cu care l-am dus pe
Părintele Arsenie pe umăr, în sicriu, până la mormânt – dă mărturie
credincioșilor despre multele minuni și cuvinte ale Părintelui Arsenie. El a
strigat către mine, când scoteam sicriul cu părintele Arsenie pe ușa de la
Prislop, că sicriul se duce în sus, și eu i-am adeverit că-i ca un fulg pe umăr.»
Sunt curios ce reacție au oficialii bisericii
ortodoxe din țara lui Petrache Lupu vizavi de mărturiile miracolelor și față de
explozia de devoțiune populară[1]. În catolicism văd că practica este să fie
mai degrabă canonizați papii decât sfinții populari (Padre Pio a murit în 1968
și a fost canonizat abia în 2002).
[1] http://www.monitorfg.ro/index.php
option=com_content&view=article&id=6796%3Afgrenii-cer-canonizarea-printelui-arsenie-boca&Itemid=29
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.