La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)


marți, 17 februarie 2015

NOTE DE LECTURĂ


Citesc G. I. Gurdjieff, Întâlniri cu oameni remarcabili, Curtea Veche, București, 2014, un fel de memorii travestite în care acest mag caucazian își prezintă aventurile sub pretextul schițării portretelor unor oameni remarcabili. Trebuie menționat că acești oameni remarcabili sunt azi niște perfecți anonimi, prieteni din tinerețe ai autorului, care l-au marcat cumva atunci, ajutându-l să devină ceea ce a devenit. Citind întâmplările extraordinare ale lui Gurdjieff și ale prietenilor săi, desprinse din 1001 de nopți, cu călătorii lungi și pline de pericole în Orient, cu derviși persani, cu popasuri la mănăstiri tibetane și himalaiene, cu prinți ruși și fii de pașă, nu pot să nu admir faptul că sunt scrise de un șarlatan total, complet, unul care și-a mistificat și viața în acord cu opiniile despre «a patra cale». Supranaturalul și parapsihologicul îl întâmpină peste tot pe unde merge: membrii confreriei yezidi nu pot ieși din cercurile trasate pe pământ, călugării și dervișii performează vindecări miraculoase, el face experimente în care împunge cu acul o păpușă woo doo și sângerează subiectul hipnotizat și altele asemenea. Gurdjieff și amicii săi caută și ei, ca niște perenialiști ce sunt,  centrele Tradiției primordiale, și chiar găsesc unul într-o mănăstire tibetană a «ordinului Sarmung» fondat pe vremea asirienilor, cu 2500 de ani înaintea nașterii lui Hristos. Dar cele mai bizare povești, demne de baronul Munchausen, le înșiră când descrie expediția în deșertul Gobi. Ca să îl traverseze, într-o expediție arheologică care caută un vechi oraș îngropat în nisipuri, își cumpără o turmă de oi pentru hrană, oi care le vor căra totodată bagajele și apa și pe care le hrănesc cu un nisip anume ce conține resturi organice (p. 239-240). Pentru a evita furtunile din deșert umblă pe deasupra lor pe catalige de 6 metri înălțime (p. 243-246). Expediția fantasmagorică se întrerupe după ce un prieten al său este mușcat de gât și ucis de o cămilă sălbatică.
Ce este «a patra cale» de trezire a conștiinței în oamenii somnambuli? Un amestec de yoga, teosofie, spiritism, perenialism, un sincretism bine condimentat între căile fachirului, călugărului și yoghinului. Alături de Guénon și Krishnamurti, Gurdjieff a fost fără îndoială unul din cele mai interesante personaje din prima jumătate a secolului XX, dintre cei care au predicat revolta împotriva lumii moderne și trezirea spirituală.  Memoriile lui merită, cu siguranță, citite.