La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)


vineri, 10 iulie 2015

NOTE ZILNICE

Misiunea

Ieri, pe când să plec din faţa casei părinţilor mei, opreşte în spatele meu o maşină de poliţie. Este adevărat că mă pregăteam să întorc în mijlocul drumului european  şi semnalizam stânga. M-am mirat că a oprit pentru că acolo nu era linie continuă. Oricum am decis să înaintez câţiva zeci de metri, să virez pe un drum lateral şi să întorc acolo. Maşina poliţiei venea încet după mine. La un moment dat mă atenţionează sonor şi opresc. Poliţaiul se dă jos şi vine şi se prezintă civilizat, şeful de post cutare. Eu întreb ce regulă de circulaţie am încălcat şi îmi zice că niciuna. Păi şi atunci de ce m-aţi oprit? Am primit un telefon că în maşină s-au încărcat flacoane de alcool de contrabandă. I-am zis că e probabil o confuzie, eu fiind în vizită la părinţi. Din maşina poliţiei s-a coborât un alt domn, în civil, îmbrăcat cu o cămaşă în carouri, care m-a rugat să deschid portbagajul. Ok, am zis, şi l-am deschis. Iată, zic, un rucsac cu haine şi o pungă de castraveţi. Se uitau cam miraţi şi cel în civil vede o plăsuţă de Billa unde aveam nişte cărţi. Ce-i în plasă, întreabă el. Nişte cărţi, zic eu şi îi arăt. Şi-au cerut scuze şi am plecat. Mai mult decât o confuzie mă gândesc la o glumă proastă. Pe care cineva i-a făcut-o şefului de post. Dar atunci cine era domnul în cămaşă în carouri? Mister. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.