Acesta nu este un manual de dezvoltare personală, de wellness, pentru că nu
e vorba aici despre succes și fericire, în genul cărților Cum să ai succes în 10 pași, ci
despre rezistență și supraviețuire.
• Standarde scăzute.
Toți trebuie să fim conștienți că nimic în țara noastră nu este făcut la
standarde normale. Adică stasul și exigența au scăzut și ne mulțumim cu puțin.
Suntem obișnuiți să zicem că aceia care ne conduc nu corespund, că clasa
politică e sub orice critică. În fapt,
același standard este peste tot, în toate sectoarele vieții sociale. Fie că
este vorba despre învățământ, sănătate, construcții, servicii, știință, totul
este la nivel scăzut și buget redus. Cei mai
buni indicatori ai degringoladei generale sunt perfecțiunea în scripte și
omniprezența actorilor-eroi. Acolo unde domnește incompetența trebuie să fie
clar că toți cei evaluați vor lua nota 10. Indiferent de tipul inspecției,
comisiei de concurs etc., unde toți sunt unanimi că totul este perfect, acolo
duhoarea este mai mare. Mulți de 10 și de foarte bine în acte și comentarii
uniforme copiate din hârtii vechi ne asigură că e o conspirație universală a
celor mulțumiți, pentru a păstra status
quo-ul. Nimeni, în țara noastră, nu e dispus măcar să încerce să zică NU,
dacă asta îi periclitează poziția (și aici nu mă refer la nu știu ce poziții
impresionante, ci la minabile locuri în comisii). Un alt simptom al mascaradei
de competență în condiții de standarde scăzute este parada geniilor,
vârfurilor, olimpicilor. De exemplu, în spitale: vedem cu toții că este
dezastru, că nu au paturi și bolnavii stau pe scaun pe hol cu perfuzia în mână
și amețiti de anestezic, că poți să mori în România de la o viroză, dar avem
medici-eroi care fac cu un simplu bisturiu ce fac alții în vest cu tomografe,
computere și bisturie laser. Sau în învățământ, de exemplu: vedem ca totul e
simulare, că se reproduc programe de pe vremea când eram eu elev de către un
minister inept și inspectorate veroase, că ne prefacem că totul e roz și
perfect, și în același timp avem olimpici, mici genii împinse pentru a masca
mizeria, a deturna atenția de la problema reală. Anume că avem standarde
scăzute, că trăim în țara lui «merge și așa». Îmi place când unii conaționali
se iluzionează că în vreun domeniu anume nu e așa. Că doctorii, săracii, își
fac treaba. Că profesorii, în ciuda veniturilor derizorii de 25 de ani încoace,
sunt dedicați și își dau și sufletul pentru elev. Că inginerii noștri, de
școală veche, fac lucruri care dăinuie, poduri ca ale lui Apollodor din Damasc.
Că jurnaliștii sunt corecți și luptă să scoată adevărul la lumină. Doar
politicienii sunt așa cum sunt. Greșit, suntem toți la fel, funcționăm după
aceleași standarde. Scăzute.