Vacanța anuală pe litoralul românesc
de la 2 mai a fost puțin diferită anul acesta. Adică, vremea nu a fost ca în
Grecia sau în Turcia, ci ca pe la noi, cu ploi,
cer înnorat, rafale de vânt. Printre activitățile estivale obișnuite
s-au strecurat, deci, și câteva excursii ad-hoc prin Dobrogea.
O altă zi noroasă a prilejuit o
excursie la Histria, cel mai important sit arheologic din România după părerea
mea. Histria este și laboratorul arheologiei românești, șantierul - școală unde
s-au format și au lucrat arheologi și epigrafiști de prestigiu, ca V. Pârvan,
Radu Florescu, D. M. Pippidi, P. Alexandrescu, Al. Suceveanu etc. Pe litoral, ocolind Constanța și Mamaia pe autostradă, apoi pe șoselele
Dobrogei am reușit să străbatem drumul spre cetatea greacă veche de aproape 28
de secole. Călătorind prin Dobrogea te frapează raritatea așezărilor umane.
Un pământ ajuns târziu sub stăpânire românească,
colonizat inegal, pare și azi necucerit încă. Satele sunt la mare distanță
unele de altele, cu case părăsite, la fel ca în satele îmbătrânite din Ardeal.
Pe câmpuri mai poți vedea fauna sălbatică: am văzut doi fazani, un șacal, trei
ulii, o pupăză, mai multe animale și păsări decât la un drum similar pe-acasă.
Ajunși la Istria, la situl
arheologic, am intrat prima dată în antiquarium, de fapt un mic muzeu de sit. O
clădire modernă de beton și sticlă, tipică pentru anii 80, despre care B.,
văzând-o din exterior, a zis că parcă e o piscină părăsită. Circuitul era
prestabilit din planul construcției, pe mai multe nivele, în genul Muzeului
Banatului Montan din Reșița. Din nou aceeași desfășurare cronologică, de la
cioburi Hamangia la stele funerare turcești, menită să ilustreze întreaga
istorie a patriei din cele mai vechi timpuri până azi. Era și un colțișor cu
panouri de carton decolorate și deformate unde era ilustrată istoria arheologiei
histriene în poze vechi și scurte texte explicative. Ar fi putut fi mișto, dar
te domina aceeași senzație de părăsire, de lucru vechi și nerefăcut când ar fi
trebuit. În schimb patrimoniul expus era spectaculos. Inscripții celebre,
încărcate de istorie, monumente sculpturale de excepție.
La fel în situl arheologic: s-a
văzut un efort, cândva, poate în mai
multe salturi, de a conserva primar, restaura chiar, amenaja, dar acum totul
părea abandonat, cedat naturii care își reintră treptat în drepturi. Altare și
monumente funerare expuse liber de-a lungul aleilor sunt azi ilizibile, deci
distruse, din cauza intemperiilor. Zidurile se fisurează și prăbușesc, cu
scaieți și arbuși crescuți pe ele, aleile de acces sunt acoperite de vegetație,
încât pierzi circuitul și te trezești în labirintul lui Dedal. Restaurările nu
sunt marcate decît rareori, încât nici ochiul specialistului nu poate spune ce
este autentic și ce e adăugat. Și aici s-a conservat primar prea mult în trecut
fără vreun plan de perspectivă, fără să se gândească cineva cum se vor
întreține în viitor mii de metri cubi de ziduri conservate. Autoritățile
locale ar putea să facă un proiect european numai pentru restaurarea zidurilor
conservate primar la Histria, în loc să refacă cu faianță și termopane cetatea
Capidava, de exemplu.
Nu știm să valorificăm patrimoniul,
în muzee și situri arheologice. Nu suntem educați să o facem, nu avem
posibilitatea să o facem cu bun gust. Autoritățile decidente ar putea coborî
din scaunele manageriale să viziteze situri și muzee din străinătate, să
întrebe chiar și specialiștii care deja au făcut-o și care, în consecință, au
repere. Dar muzeele se sufocă din cauza subfinanțării cronice, iar siturile nu
sunt decît material pentru tunuri financiare prin programe europene care să
îmbogățească arhitecți și firme de construcții. Viitoarele butaforii vor fi
folosite pentru educarea publicului
în spirit patriotic și tot așa vom defila spre viitor printre ruine abandonate
sau bine garnisite cu beton.
La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)
marți, 16 iulie 2019
Poveste de vacanță cu muzee și situri arheologice
Abonați-vă la:
Postări (Atom)