La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)


joi, 16 decembrie 2021

NOTE ZILNICE

Discuție cu B. (14 ani) azi dimineață, în mașină. Avea teză la română și era stresat de eventualitatea unui subiect din lista de lecturi, o caracterizare (a unui personaj dintr-o carte citită). Cică un coleg ar fi întrebat-o pe profesoară dacă se verifică titlul cărții. Într-adevăr, zice I., că s-ar putea inventa un titlu, de pildă Smaranda Iordache, Delfinul mov.  Da și am putea începe, zice B., tema comună este prietenia.... Și am realizat, conducând atent ca un participant conștiincios la traficul blocat din Cluj-Napoca, două lucruri: 1) că listele de lecturi ale copiilor de azi sunt pline de autori anonimi de duzină și titluri insipide ca Matilda, Momo etc., fără clasici și autori majori care au fost puși parcă la index și 2) că valoarea principală promovată este prietenia. Am ajuns și noi ca în Canada anului 2008 cînd toți copiii din Quebec erau les amis și în desenele animate cu Dora l'exploratrice nu erau personaje negative (eventual puțin vulpoiul ambiguu Chipeur le Renard). Nu știu dacă e rău. Când eram eu în scoală citeam tot felul de autori majori, dar prăfuiți sau plicticoși, iar tema comună a lecturilor obligatorii de la școală era exploatarea omului de către om și viața grea a copiilor săraci (Cuore, Fetița cu chibrituri, Desculț, etc.). Tempora mutantur...

sâmbătă, 4 decembrie 2021

DE CE NU MĂ INTERESEAZĂ POLITICA (24)

Calul troian al Rusiei în UE

Covid-19 a declanșat în noi niște spaime geopolitice. Totul e la scară mondială, pandemia nu are frontiere și este globală și atunci și actorii sunt globali. CIA, KGB, G8, OMS, ONU, tot felul de sigle care acoperă realități desfășurate la scară planetară. Acțiunile și reacțiunile sunt continentale, la o scară de mărime direct proporțională cu pandemia: China, Rusia, UE, Africa, SUA, America Latină. Care este locul României la acest nivel planetar-continental? Este ceva mai mult decât un punct pe hartă, dar are dramele ei minore și furtuni într-un pahar cu apă. În fond, în durată medie lucrurile nu s-au schimbat profund. Țările din fostul CAER (o altă siglă, aproape uitată) sunt un fel de Cal Troian al Rusiei în UE, dacă este să gândim în temerni geopolitici. Ungaria mai mult, sau mai pe față, România, Bulgaria și altele, mai puțin vizibil. În fond mai duplicitar, cum ne este obiceiul. Scutul antirachetă e defensiv, dar rușii în văd ofensiv, pentru că făcuseră o mișcare similară în Cuba în anii 60. 

Vorbim toți, fără dovezi, evident, că o parte a serviciilor care ghidonează puterea oligarhică din România, sunt de partea CIA și alta de partea KGB și că luptele de politice sunt de fațadă, de mimare a democrației. Desigur că pandemia și teoriile conspirației asociate tind să simplifice lucrurile, să transforme totul într-un conflict al serviciilor secrete americane sau ruse, dar un lucru devine din ce în ce mai clar. Că, la fel ca în Rusia lui Putin, țara este condusă de o oligarhie, de niște capitaliști îmbogățiți ai Tranziției, (tulbure economic, ca NEP-ul socialismului rusesc), amestecați cu Serviciile secrete românești de ambele orientări, CIA-eistă și KGB-istă și care își generează permanent interfețe socio-politice prin formațiunile capabile să câștige concursul electoral (adică PSD și PNL). Asta e explicația simplă pentru faptul că atunci cînd le fuge democrația de sub picioare aceste grupuri și partide se aliază, ca să nu piardă accesul privilegiat a resursele publice. 

Faptul că ne conduce o oligarhie de tip rusesc (din Rusia putinistă) este o explicație pentru alianțele din momentele de criză economică (2010) sau pandemică (2021) a acestor pseudo-formațiuni politice, PSD și PNL. Ele nu sunt decât emanația (ce cuvânt iliescian urât, totuși) aceluiași grup oligarhic de elită economică care controlează cumva și serviciile și președinția.