Școală online și uneori fizic
Azi am încheiat al patrulea semestru de predat în pandemie și parcă se întrevede o speranță. Miercuri și azi am ținut în total cinci cursuri și seminarii dintre care trei online și două fizic. Am încheiat cu un seminar ținut, ca în vremurile bune, într-o expoziție de muzeu. E drept că am vorbit o oră și ceva cu o mască FFP2 pe față, dar a fost ok. Mi-a fost dor, după aproape doi ani, să țin un seminar într-o expoziție. Am mai facut ghidaje și prezentări în expoziții de vreo câteva ori în pandemie, dar mai mult vara când curba infectărilor era jos.
Groaznic a fost primul semestru și lockdownul din primăvara 2020. De pe o zi pe alta m-am trezit că nu mai pot merge la servici, să predau, așa cum o fac de 25 de ani, într-o sală de curs. Și că trebuie să stăm acasă și nimeni nu ne-a spus ce trebuie să facem în săptămâna următoare. Să predăm cumva, să muncim? L-am întrebat pe B., clasa a 6-a, voi ce faceti? Păi, zice B., ne-au făcut niște clase pe class room și acolo ne trimit temele. Și am auzit prima dată în viața mea de google class room, dar mi-am făcut și eu niște clase pentru cele două grupe de master din semestrul II. Nu știam cum să fac și în prima săptămână am zis că că o să-mi înregistrez cursul și o să li-l trimit. Am contatat că un fisier de două ore filmate pe tabletă nu ai cum să îl expediezi pe gratis niciunde pe internet. Și am filmat episoade de câte 10 -15 minute și le-am încărcat gratis pe you tube și le-am trimis link-urile pe class room. Sper că le-au vizionat măcar unii dintre ei. Apoi am găsit un cloud unde puteai să pui nu-mai-știu-câți giga gratuiți și acolo le-am pus bibliografia pdf. Îl am și azi, pentru că pandemia COVID nu s-a terminat. Am și scris trei cursuri pe care le-am postat pe class room. După două săptămâni s-a trezit și universitatea și ne-a sugerat o platformă pe care să facem cursurile online. Mergea prost, așa că tot semestrul am folosit skype și am ținut cursurile conform orarului. Am avut senzația plăcută că atât eu, cât și studenții, voiam să ne întâlnim și așteptam cursul. Izolarea era apăsătoare și zvonurile alarmante. Am încercat să îi linistesc la fiecare curs, să îi confortez, că semestrul viitor o să ne vedem în clasă, că prostia asta o să treacă repede. Sper că am reușit asta atunci, chiar dacă n-am avut dreptate.
Semestrul ăsta sper că a fost ultimul online. La început am făcut majoritatea cursurilor și seminariilor fizic, dar apoi am trecut online, pentru simplul fapt că unii studenți nu erau la Cluj. După un an și jumătate s-au obișnuit acasă și și-au prelungit anii de liceu (ceea ce poate fi plăcut de fapt). La începutul semestrului m-am îmbrăcat frumos, în sacou, mi-am pus masca și am facut orele fizic. Treptat interacțiunea s-a redus, am rămas doar cu două seminarii, dar a fost ok. Am văzut luminița de la capătul tunelului.
