La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)


sâmbătă, 30 iulie 2022

NOTE DE LECTURĂ

Am citit vara asta mai multe cărți, pentru că, fiind vacanță, am avut ceva mai mult timp liber. E interesant ce cărți am cumpărat și citit anul ăsta: jurnalele lui Franz Kafka și Sașa Pană, o biografie a lui Mihail Sebastian de Tatiana Niculescu, un roman policier ambientat istoric de Yanic Iczokovits, Fiica măcelarului și o carte eseu - Jeremy Schonfield, Text, timp și teritoriu. Redescifrarea culturii evreiești. Inițial nu am realizat care este punctul comun al achizițiilor mele de cărți, dar când am început să le citesc a devenit evident. Evreitatea, cultura iudaică mozaismul, diferența aceasta aparent minoră, dar, se pare, esențială care a condus la pogromuri, masacre, holocaust. M-am întrebat, de ce această preocupare? Pentru că am biroul de zece ani într-o fostă sinagogă? Pentru că suntem bine amestecați în Transilvania și nu e exclus ca strămoșii mei medieval-moderni să se fi legănat într-o sinagogă?

Nu cred că acestea sunt motivele, ci pur și simplu, un pasaj din cartea scrisă de Hannah Arendt, Eichmann in Jerusalem, pe care am citit-o când a început războiul din Ucraina, ca să mă lămuresc, în contextul noii agresiuni absurde, care e sensul expresiei „banalitatea răului”.

Am aflat astfel, care era atitudinea diverselor state (și popoare) față de evrei în vremea ocupației germane și a legislației anti-evreiești. Eichmann a pretins că, în România, buna lui organizare a ajutat, de fapt, victimele. Și zice H. Arendt: in Rumania even the S. S. were taken aback, and occasionally frightened, by the horrors of old-fashioned , spontaneous pogroms on gigantic scale; they often intervened to save Jews from sheer butchery, so that the killing could be done in what, according to them, was a civilized way. It is hardly an exaggeration to say that Rumania was the most anti-Semitic country in prewar Europe. (...). In August 1940... Marshal Ion Antonescu, .., declared all Rumania Jews to be stateless, with the exception of the few hundred families who had been Rumanian citizens before the peace treaties. (...). Hitler himself was aware that Germany was in danger of being outdone by Rumania, and he complained to Goebbels in August 1941,..., that "a man like Antonescu proceeds in these matters in far more radical fashion than we have done up to the present".

Nu cred că asta e istoria pe care am învățat-o eu la școală în anii '90, sau pe care am citit-o prin cărți de atunci până azi. Și am crezut că Hannah Arendt exagerează. Dar de ce ar face-o? A scris în aceeași carte despre țări ca Olanda, Danemarca, Bulgaria, care au încercat să eludeze legislația antisemită impusă de germani. Apoi am văzut la Cărturești, Radu Ioanid, Pogromul de la Iași (Polirom, 2021) cu poze ale oamenilor simpli uciși pentru simplul fapt că aveau o religie diferită (în continuarea căreia se așează creștinismul, pentru că până la urmă Biblia conține Vechiul Testament al religiei mozaice). Și mi-am zis că am niște cărți de citit în vara asta, să înțeleg, totuși, cum o mică diferență religioasă și culturală a putut declanșa ura și dezastrul din secolul trecut.   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.