Low profile
Ăsta a fost unul dintre motto-urile mele de supraviețuire în ultimii 20 de ani, din Tranziție până azi: nu fă un pas în față din rând, pe românește sau keep a low profile, în engleză. Ieri mi s-a părut o politică greșită și am simțit chiar că am enervat pe cineva, dar, până la urmă e opțiunea mea. Când vrei să supraviețuiești într-o lume pe care o percepi ca ostilă, nu vrei să ieși în evidență. Republica Socialistă România, în care mi-am trăit copilăria și un pic de adolescență, clar era o lume ostilă. Nu cred că aici mă poate contrazice cineva. Apoi anii 90, Tranziția, a fost strict o chestiune de supraviețuire. Salariile la stat ale debutanților în anii 90, nu asigurau nici subzistența. Trebuiau soluții alternative și muncă în plus, în timpul liber, ca să ai ce să mănânci. Nu cred că vreun tânăr care se agită azi la Untold la 4.30 dimineața pe nervii mei, poate înțelege asta. Cert este, ca să analizez un pic, că presiunea din anii RSR și din Tranziție a făcut să mi se instaleze acest reflex că e de ajuns să supraviețuiesc, fără să mai ies în față.
Dozaj
Mulți prieteni nu înțeleg ce câștig eu muncind ce muncesc, citind și scriind. Nu se cuantifică pecuniar imediat și pare o chestie fără sens, donquijotescă. E ceva ce am învățat de la profesorul meu, că în meseria asta e esențial să muncești constant, fără eforturi mari și ambiție exagerată, să acumulezi zi de zi, și, mai ales, să nu faci pauze care înseamnă doar lipsuri acumulate. Și că orice carte scrisă care, poate nu îți aduce de mâncare azi, îți poate aduce mai târziu. Efortul trebuie să fie constant și dozat și avantajele trebuie împinse într-un viitor abstract când o te bucuri de bunăstarea unei poziții câștigate prin munca din trecut. Sigur că e o strategie sucită, dar supraviețuiești și azi și mai târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.