E important când pleci undeva să pleci de la început
bine, cu dreptul nu cu stângul. Trecând peste faptul că majoritatea avioanelor
sunt puse dimineața foarte devreme sau chiar în toiul nopții, un pasager care
zboară din Cluj-Napoca trebuie să trăiască experiența foarte interesantă a
decolării din aeroportul internațional „Avram Iancu”. Cum nu am avut mulți
eroi-aviatori și Aurel Vlaicu, Traian Vuia și Henri Coandă erau nume deja
luate, cineva prea ardelean a gândit puțin și lent și a botezat aeroportul
internațional din Cluj-Napoca cu numele crăișorului munților.
Dar numele nu este important în contextul acesta, cât
faptul că te simți acolo ca la autogară. Aeroportul e în extindere și
terminalul de unde am zburat spre München este făcut din containere de tablă.
Într-un coridor alungit erau amestecate toate tipurile de spații: scaune insuficiente
pentru pasagerii care așteptau în fața porților de îmbarcare, magazine duty-free, baruri cu sandvișuri și cafea, magazinele Relay și toalete. Totul
înghesuit și suprapopulat în asemenea măsură că mersul la toaletă sau căutarea
unui coș de gunoi era o aventură.
Spațiul este clar subdimensionat pentru numărul de curse
și pasagerii care tranzitează aeroportul. De vină pentru situația asta nu poate fi decât managementul aeroportului
care acceptă traficul intens și suprapopularea din motive care au probabil
legătură exclusiv cu maximizarea profitului în detrimentul calității condițiilor de
călătorie. Multă lume era nemulțumită de această aglomerație, obligatorie parcă,
și se exprima. O doamnă a zis-o ardelenește: Ăsta-i aeroport internațional?
Doamne și ferește!
În 2009 când ne-am întors din Canada am zburat de pe
aeroportul din Toronto și am aterizat la Cluj-Napoca. Comparativ, aeroportul din
Cluj-Napoca atunci era chiar o autogară. Ne-au dus vreo 100 de metri de la
avion la intrarea în terminal cu un autobuz vechi de pe vremea lui Ceaușescu iar aeroportul avea pe-atunci un singur terminal și una sau două porți de
îmbarcare. În Toronto am călătorit între terminale cu un tren suspendat cu
pilot automat. Era din categoria Science Fiction pentru mine și când am ajuns la
aeroportul din Cluj-Napoca, care pe atunci nu se numea „Avram Iancu”, a fost ca
și cum am călătorit mai mulți ani înapoi în timp.
