La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)


joi, 19 decembrie 2013

NOTE ZILNICE



Ce e Roma azi? Știu ce a fost în antichitate, în epoca care tinde să-mi devină mai familiară decât prezentul. Azi îmi pare un cadavru în semi-putrefacție, un corp imens  de hrănit hoarde de turiști. De ce se plimbă lumea bezmetică pe Via del Corso ? Admirând trotuarul, vitrinele magazinelor și ancadramente de uși și ferestre? De ce se scurg puhoaie de oameni din toate colțurile globului să stea la cozi la intrări în muzee, să își tocească pantofii și să-și obosească picioarele pe străzile vechiului oraș? Să admire ruinele forului sau ale Colosseum-ului, sau ale teatrului lui Marcellus, ale termelor lui Caracalla, să mănânce gelato-uri italienești, pizze a taglio sau meniuri turistice pe terasele încălzite ? Să simtă că au fost în Roma, într-un oraș altfel, încărcat de istorie, depozitar al monumentelor celebrissime. Să  privească neglijent oamenii-statui sau artiștii stradali și să se amuze un pic, atât cât le permite extenuarea fizică și durerea din tălpi.  Am întrebat o pasageră la întoarcere: cu ce treabă prin Roma? Făcuse un city break în week-end, un pic de turism cultural, culinar și shopping. Ce era Roma pentru ea? Un adevărat muzeu în aer liber (citez), a văzut monumentele  (colosseumul, de exemplu, dar mai văzuse unul în Croația, e drept că mai micuț), biserici alese după criterii neștiute - San Lorenzo (in Lucina ?), Santa Maria Maggiore. I migliori abitanti di Roma sono i turisti. (Jep Gambardella, în La grande bellezza, 2013).