La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)


duminică, 6 martie 2011

TURDA, QUEBEC, PARIS SI RETUR

Etre malade en Canada
Asta a fost o experientă în Quebec. Am pornit ca orice turist cu asigurări de călătorie (pentru mine, I. şi B.). Odată ajuns la destinaţie am vrut să reglementez chestiunile medicale. Nici nu am prea avut de ales, pentru că o condiţie sine qua non pentru înscrierea la universitate era luarea în evidenţă la oficiul Assurance Maladie din Quebec. Drept urmare, de la Universite Laval, de la oficiul pentru străini, mi-au printat de pe google maps o hartă şi au trasat cu markerul drumul de la Universite Laval la oficiul Assurance Maladie. Părea destul de aproape, dar am mers vreo oră pe jos. Ce era prost e că nu au trotuare: aşa că în multe locuri fie am călcat spaţiul verde, fie am mărşăluit pe carosabil. Am ajuns în sfârşit, mi-am luat bileţelul de ordine, m-am aşezat la coadă şi am ajuns la ghişeu unde m-a întâmpinat un tânăr ce nu părea prea încântat de franceza mea aproximativă. M-am uitat pe ecusonul lui şi am văzut că avea nume englezesc, era un minoritar, şi aşa că am rezolvat problemele în limba lui maternă. De fapt, am încercat să le rezolvăm pentru că nu am reuşit să ajungem la un consens. Eu când am luat viza canadiană mi-am facut nişte calcule româneşti care nu băteau cu aritmetica lor canadiană. Ca să fii asigurat de statul canadian trebuie să rămâi în Canada 6 luni plus o zi. Nu ştiu cum s-a facut că nouă ne lipsea o zi. L-am rugat pe noul meu prieten funcţionar de la Assurance Maladie Quebec vorbitor de engleză să îl întrebe la şeful lui dacă nu putem fi asiguraţi şi fără ziua respectivă. Pentru că birocratia canadiană e amabilă, nu agresivă ca la noi (adică te fut cu zâmbetul pe buze), funcţionarul-prieten l-a întrebat pe şeful lui , care a decis că nu. O zi e decisivă, matematica e sfântă aşa că nu am fost asiguraţi. Îmi aduc aminte de cartea lui Stefan Heym, Relatare despre regele David: când Etan trebuia să scrie despre anul când David a fost refugiat la filistini şi răul pe care l-a pricinuit poporului lui Israel, comisia pentru redactarea unicei relatări adevărate istoriceşte despre regele David, a decis să şteargă anul acela din cronică, pentru că dacă au trecut 2000 de ani de când Noe a rămas cu arca pe vârful muntelui Ararat, ce mai contează un an în istorie... Iată că în Canada o zi contează, probabil o oră, un minut şi o secundă contează.
Până la urmă la universitate m-am înscris cu asigurarea de călătorie turistică Astra asigurări din România: perfect inutilă faptic, perfect valabilă scriptic.
Cu condiţia să nu te îmbolnăveşti. Ceea ce din fericire nu s-a întâmplat. B. s-a răcit de vreo două ori şi am mers la supermarket şi la farmacia din cartier şi am cumpărat ce ne-au dat acolo fără reţetă de la un medic. Adică tylenol foarte diluat, supozitoare naturiste cu eucalipt pentru tuse şi desfundat nasul, salinex (apă cu sare pentru muci). În realitate eram blindaţi cu antibiotice şi panadoale cumpărate en gros din România fără reţetă, dar nu am fost nevoiţi să le folosim. Răcelile canadiene de - 40 de grade celsius le-am combătut cu medicamente naturiste şi pilule placebo canadiene.
Într-o zi din ianuarie B. a luat un virus de la grădiniţă pe care l-am luat apoi şi eu. Era winter vomiting virus care trece în 24 de ore fără să faci nimic. Până să realizez că sunt bolnav m-am vindecat. N-am apucat să iau medicamentele româneşti păstrate cu sfinţenie la saltea. Să zicem că bolile canadiene sau adaptat la sistem sau că sistemul, cu plase de medicamente pentru o viroză simplă, le creează...