Alegeri în oraşul distopic.
Azi am constatat cu
surprindere că duminică trebuie să votăm, să ne alegem primarul şi consilierii
pentru următorii patru ani. A fost o campanie silenţioasă şi discretă, n-am
văzut nici o dezbatere între candidaţii la funcţia de primar. Am văzut doar
afişe pe fiecare stâlp şi în fiecare vitrină cu chipul candidaţilor
principalelor partide PDL, USL şi PC (care aici are candidat distinct de cel al
USL). O să fiu surprins duminică când o să văd pe buletinul de vot o mulţime de
aventurieri anonimi, posesori de afişe format A5 distribuite cu zgârcenie pe
pereţii caselor străzilor lăturalnice, care vor obţine toţi împreună procentul
de 1%. Am receptat din mers doar lozincile lipsite de imaginaţie strigate prin
megafoanele autoturismelor de campanie: Ştefănie rămâne la primărie! (PDL) şi
Ştefănie pleacă de la primărie! (PPDD).
Aproape că nu a existat
campanie electorală dar nu pot zice că asta m-a deranjat. Am priceput de la bun
început că este o luptă între două forţe politice şi doi monomachoi: Tudor
Ştefănie, fostul şi actualul primar portocaliu şi Cristian Matei, preşedintele
PSD Turda.
Cum să alegi între cei doi? Eu
când nu mă pot decide apelez la istorie, la exemplele pe care ni le oferă
experienţa trecută. În Republica romană exista un interval între magistraturi
pentru ca fostul magistrat să poată fi tras la răspundere. Un intermezzo de simplu cetăţean când nu se mai bucura de imunitate. Să-i
oferim cu generozitate domnului Ştefănie o perioadă de simplu cetăţean
„turdean”, să poată răspunde (dacă este cazul) pentru gestionarea marilor
proiecte europene de ctitorit saline, canalizări şi pavaje, parcuri şi altele
asemenea.
Tot în Roma antică magistraturile
erau honores et munera, onoruri dar
şi corvezi. De aceea, fiind o societate timocratică, nu putea orice linge-blide
să aspire la o funcţie politic-administrativă de unde să se căpătuiască. Se
căpătuiseră cumva strămoşii, părinţii sau el însuşi înainte să candideze. Ca
magistrat îţi purtai însemnele magistraturii cu mândrie, stăteai în loja
oficială în amfiteatru, dar apoi trebuia să poţi răsplăti comunitatea cu un act
de evergetism din averea proprie (să finanţezi construirea unui apeduct pentru
cei din Barbu Lăutaru, de exemplu). Pe când un linge-blide cocoţat în scaunul
de primar nu poate face asta decât după ce îşi înfundă mâinile până la coate în
avutul public. Mai pe româneşte spus, depinde când ţi-ai construit vila:
înainte sau după ce ai devenit primar. Aici este avantaj Cristian Matei.
Apoi trebuie să mă întreb:
cine votează în Turda? O statistică
recentă arată că oraşul Turda, fără comunele arondate, are o populaţie de 49
370 locuitori (în 2011, http://www.turdanews.net/articole/actualitate/14962-populatia-turzii-e-in-continua-scadere.html). Deci, rotunjind,
cca. 50 000 de oameni. Discutam cu cineva zilele trecute şi îmi spunea că în
Turda lucrează cca. 3000 de oameni. Încerc să îmi imaginez ce fac, cum şi din
ce trăiesc restul de cca. 47 000. Dacă excludem copiii şi pe cei care lucrează
prin Cluj-Napoca, rămân, totuşi, foarte
mulţi pensionari, şomeri şi asistaţi social. Nu am nici cele mai elementare
noţiuni de sociologie pentru a putea aprecia cu cine vor vota aceştia. Mă
îngrozesc doar când privesc cifrele şi îmi dau seama în ce marasm se zbate
oraşul ăsta. Şi mă întreb de ce vrea cineva să fie primar aici.
Plecând de la ideea că un
singur vot contează, pentru că altminteri jocul democratic nu are sens, o să
votez pentru Cristian Matei primar şi lista de consilieri USL. Pentru că sunt alergic la feudalism, funcţii viagere şi zâmbete
cabotine.