Macedonia de Nord - România 1-0
Deși rezultatul acesta nu va exista în statisticile de niciunde, a existat în seara aceasta. Nu avem fler și constanță în competiții sportive pentru că suntem români. Suntem obișnuiți să fim eliminați de la campionate mondiale și europene de fotbal de țări din vestul Europei cu tradiție (i. e. Olanda, Franța, Italia, Germania, Anglia). Anul acesta ne-au eliminat, pe rând, Macedonia de Nord, Islanda și Armenia.
Nu cred că selecționerul Mirel Rădoi este vinovat în vreun fel. A ajuns el cum a ajuns în poziția asta, ca peste tot în România (că a cunoscut pe cineva) dar s-a autodepășit și a depășit așteptările, după părerea mea. A fost foarte aproape de performanța calificării la Mondial, după prea mulți ani și a ratat calificarea la mustață. Nu cred că jucătorii sunt vinovați și nu vreau să zic, ca vreun chibiț de pe stadion, că atât au putut, că ăsta este nivelul lor. Cred că puteau să se califice la cum au jucat, că aveau nevoie de un pic mai multă încredere în ei și de un pic de noroc, fără de care nu faci nimic în fotbal sau în viață. Golul lui Ianis de la Hamburg, printre picioarele lui Rüdiger și în poarta lui Neuer, mi-a adus aminte de un alt fotbal românesc pe care îl vedeam în anii 90. Sigur că debutul unui copil de 15 ani la echipa națională sună a Guiness Book of Records România dar e și o speranță că vine ceva mai bun din urmă. Am văzut săptămâna asta un egal și o victorie cât două înfrângeri, dar, nu știu de ce, nu m-au supărat.
Pe undeva se vedeau niște cărămizi din fundația viitorului fotbalului românesc.
