Cum e să trăiești, la propriu, într-o manea politică?
Așa mă simt eu azi: că trăiesc într-o manea ecranizată pe episoade
la știrile zilnice despre evoluția politică din România. Prietenii și
dujmanii au fraternizat ca să conducă șapte ani țara. Și i-au luat la putere și
pe cei din clanul Mitikó, deși nu era nevoie
de ei ca să facă majoritatea. Dar vor probabil o majoritate largă, ca să
revizuiască constituția.
Nu este vorba de stânga și dreapta,
care au mai făcut alianțe electorale sau de alt fel în trecut. E vorba că sunt
partide care au fost alese cu discursuri antagonice. Și ne râdem la televizor
cum PSD a devenit din Ciuma Roșie, Crucea Roșie pentru PNL. Ar fi amuzant, cu
condiția să nu fie absurd. Această simplă alăturare PSD-PNL și perspectiva
unei guvernări alternante de șapte ani a acestor formațiuni mă fac să
resimt fracturile sociale ca la 1907. Cum pot coabita neoliberalismul cu
post-socialismul? Nu e vorba, deloc, despre doctrină, dar unde mai găsește omul
simplu repere? De unde să mai aștepte ajutor? Sau IT-stul și lucrătorul din
multinaționale scutiri de taxe? De la un guvern mixt liberalo-social? Ce oare
mai poate și însemna asta?
Și apoi de la protagoniști ce așteptări să mai ai? De la acest domn Câțu, un Burattino politic, după cum s-a văzut de la început. Sau acest Ciolacu, care în stângăciile lui pare chiar ok, comparat cu predecesoarea Dăncilă?
Nu pot să mă uit la știrile Digi 24 fără să îmi sune în cap o manea. Futu-i Balcanii! vorba unui prieten.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.