* Mă gândesc uneori care e cea mai bună carte citită în ultimul an. Nu e o chestie să tot fac topuri, mai ales că sunt foarte multe cărți bune și fiecare e bună în felul ei. Era o întrebare dinainte de internet, cred că am văzut-o chiar și în jurnalul lui Jules Renard. Anume, care ar fi cele zece cărți pe care le-ai lua cu tine pe o insulă pustie? Cum nu mai sunt insule pustii pe Pământ și cred că e o întrebare prostească, nu vreau să răspund. De pildă, n-am auzit de niciuna din cărțile pe care și le-ar fi luat Jules Renard pe o insulă pustie. Și niciuna nu luase premiul Goncourt, pentru că încă mai trăiau frații Goncourt. Pot. în schimb, să fac un top cu cea mai bună carte românească pe care am citit-o în ultimul an. Și asta e, de departe, O. Nimigean, Rădăcina de bucsău, Polirom, Iași, 2015. Acțiunea se petrece prin Bistrița - Năsăud și demult nu am citit ceva atât de aproape de sufletul meu, geografic și intelectual.
* Îmi aduc aminte de o întâmplare stupidă. Mergeam spre biroul fratelui meu, pe strada 22 Decembrie (fostul Bulevard Lenin). Era o bandă de autobuz atunci, acum sunt niște schimbări pe carosabil care durează de vreo jumătate de an. Eram grăbit și neatent și voiam să traversez sau să iau un taxi, nu mai știu. Pe trotuar era parcat un taximetrist negricios, care, văzând ca vreau să traversez, îmi făcea semne din maîini să mă duc odată. Am pornit și am călcat pe banda de autobuz când văd un taximetrist mai în vârstă, cărunt, că îmi face semne disperate să mă opresc. Stau brusc și la cîțiva centimetri de mine trece un autobuz în viteză, claxonând disperat, cât pe ce să mă lovească. Bineînțeles că nu m-a lovit și am tras doar o sperietură. Și o concluzie, în contradicție cu ce cred eu de obicei. Anume că nu erau doi taximetriști, ci un drac și un înger care s-au contrat pe fostul Bulevard Lenin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.