La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)


sâmbătă, 19 noiembrie 2022

NOTE DE LECTURĂ

Epoca de lemn

Ultimul exemplu... : promovarea tinerei suedeze Greta Thunberg, de 16 ani, ca eroină a luptei împotriva  încălzirii globale. Propusă pentru premiul Nobel, primită de numeroși șefi de stat și de papă, a antrenat în siajul ei zeci de mii de liceeni, jelind pentru planetă și oferindu-și chipul anxios, încadrat de două codițe, pe post de simbol al dezastrului care stă să vină. Numai că Pythia noastră scandinavă, combinație de Pippi Șosețica și Jeanne d'Arc, se mulțumește să reia ceea ce mass-media ne tot repetă de ani întregi, și anume că aventura umană s-a încheiat și că Apocalipsa e pe-aproape. (...) este vorba  de o simplă cameră de ecou, iar la populația puerilă găsim în mod obișnuit cuvintele care i s-au pus în gură printr-o continuă îndoctrinare” Pascal Bruckner, O scurtă eternitate. Filosofia longevității, București, 2020, p. 190-191.

Sigur că textul poate suna acid și ironic dar rezumă lucid o problemă actuală: grija exagerată pentru schimbările climatice a unei părți a societății occidentale. Eu sunt învățat cu cronologia construită de la evoluția tehnologică, cu cele trei epoci ale începuturilor arheologiei: epoca de piatră, de bronz și de fier. Azi suntem, din păcate, în epoca de plastic și se trece, cu scrâșnete ideologice, la epoca de lemn. E adevărat că plasticul ne inundă, ca deșeu, dar nu cred că este direct responsabil de încălzirea globală și de curba temperaturilor în formă de kockey stick. Și cu toate astea de ani de zile se interzic pungile de plastic la supermaket, iar de anul ăsta s-au interzis și tacâmurile de unică folosință din plastic. Am organizat timp de o lună o masă tip catering pentru un șantier în aer liber și nu am gășit tacâmuri de plastic în supermarketuri. Se găseau doar din lemn și e destul de greu să tai o bucată de ceafă de porc cu un cuțit din lemn. Știu că e o schimbare de suprastructură și metanarațiunea ecologică (discursul environmental) se impune pe zi ce trece. Dar, așa cum am citit undeva pe facebook, mașinile electrice nu vor salva planeta, ci industria constructoare de mașini. Cum ajut eu planeta să scape de încălzire globală dacă sfârtec o ceafă de porc cu un cuțit de lemn bont? Poate că nici Greta Thunberg nu poate răspunde la întrebarea asta. Dar mi se pare că ne așteaptă o epocă de lemn, un salt involutiv  dictat de prostie, nu de inteligență. Și  după asta, doar Apocalipsa.

Un comentariu:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.