NOTE ZILNICE

 

Cândva, după circa un an de pandemie, de izolare și de comportament social anormal, mi-am dat seama, brusc, că nu mai am nevoie de toate cunoștințele pe care le-am acumulat în lumea modernă. Că îmi ajunge ce știau anticii și, eventual, medievalii. Că nimic din cuceririle științei moderne - de exemplu dublul helix al lui Watson și Clark - nu mă ajută. Ce dacă s-a publicat genomul virusului SARS Cov-2 într-o săptămână de la anunțul pandemiei în Nature sau Science, pe undeva prin reviste de banda roșie? Eu oricum am stat închis în casă în lockdown, o carantină (quarantaine) de 40 de zile ca în Veneția medievală. Și de doi ani suntem în stare de alertă cu restricții care îi fac pe majoritatea semenilor mei să creadă că pandemia COVID e o conspirație a reptilienilor.  

Mie mi se pare o scuză totală pandemia COVID. Astă toamnă se discuta în consiliul profesoral dacă să facem orele fizic sau online. Cică se profila valul Delta, care a și venit până la urmă, și s-au făcut orele hibrid, cam cum a hotărât fiecare. Am înțeles că era un coleg foarte vehement, speriat de pandemie și care pleda pentru ore online. L-am văzut ieri restaurantul Bulgakov, la prânz, defila fără mască, acum pe coama valului de tip tsunami Omicron.  Cam atât despre ipocrizie, dar nu am putut să nu mă întreb cum ar fi dacă am lucra toți online, de frica pandemiei. 

Și pentru că în afară de ce mi-au zis anticii nu mai este nimic de zis din punctul meu de vedere (politologii de azi pot să mă contrazică), mi-am adus aminte de un text din Platon pe care îl discut, de obicei, semestrul viitor.   

Platon, Republica, XI: (Socrates) Statul, după părerea mea se naște de obicei din motivul că nici unul dintre noi nu este suficient pentru sine, ci are nevoie de mai multe lucruri. (...) Cea mai de frunte dintre nevoile noastre este câștigarea hranei pentru păstrarea ființei și vieții noastre, ...a doua e a locuinței; a treia a îmbrăcămintei și a altor feluri de lucruri de felul acesta. (...) Să vedem acum, ..., cum va satisface statul nevoile acestea? Nu va trebui ca unul să fie plugar, altul arhitect, un altul țesător. Și vom mai adăuga și un cizmar ori vreun alt meseriaș, care se îngrijește de trebuințele corpului nostru? (...) Deci și statul cel mai sărăcăcios se va alcătui din cel puțin patru sau cinci bărbați. (...) Dar apoi va trebui ca fiecare dintre aceștia să facă din munca sa un bun comun pentru toți, bunăoară plugarul să se îngrijească singur de hrana celorlalți patru,..., ori nebătându-și capul cu nimenea să-și câștige pentru sine a patra parte din hrană în a patra parte din timp, .., iar celelalte trei părți din timp să le petreacă cu clădirea locuinței, a doua cu pregătirea veștmintelor, a treia cu a încălțămintelor...? ...ne deosebim după fire, unul are înclinare spre un lucru, altul spre altul.. ce socoți, când ar merge lucrurile mai bine când s-ar ocupa unul singur cu mai multe meserii, sau dacă s-ar ocupa numai cu una?   

XIV. Astfel va trebui iarăși să mai mărim statul (...); va trebui să-l umplem cu o grămadă și o mulțime de astfel de lucruri și de oameni, pe care nu trebuința neapărată îi introduce în stat, cum sunt bunăoară vânătorii de tot felul, artiștii, care știu imita, fie în chipuri și culori, fie în sunete, apoi poeții, cu tot alaiul lor, rapsozii, actorii, dansatorii, întreprinzătorii de teatre, meseriașii de tot felul de lucrări și între alții, mai cu seamă, cei ce pregătesc articolele de toaletă ale femeilor.  Vom mai avea trebuință și de o mulțime de slujitori. (..) Dar și pământul, care până atunci ajungea să hrănească locuitorii, acum deodată va fi prea mic. Deci, dacă vom vrea să avem pământ îndeajuns pentru pășunat și pentru arat, oare nu va trebui să luăm din pământul vecinilor? (..) Prin urmare va trebui să ne războim (...) Astfel, vom avea nevoie de un stat și mai mare, ca să aflăm loc într-însul pentru o armată nu mică, ci cât se poate de numeroasă, care să iasă la luptă împotriva dușmanilor și să apere statul (...) (Glaukon): Cum așa? Cetățenii nu sunt în stare să facă aceasta? Nu, dacă ne-am înțeles bine și tu și noi toți, când am făcut planul statului. (...) ne-am înțeles că un singur om nu e în stare să lucreze mai multe meșteșuguri deodată, ..., sau lupta în război nu ți se pare un fel de meșteșug?

Trecând peste faptul că profesorii nu se regăsesc în acest text despre statul minimal și obligatoriu al lui Platon (Atena educată?) o să fac un exercițiu de imaginație să văd cum ar funcționa online. Cum s-ar rezolva prima problemă, esențială, a lumii în general și nu, neapărat, a statului, câștigarea hranei pentru păstrarea ființei și vieții noastre? (ceea ce Marx numea contradicția funadamentală dintre om și natură; P. S.: și Marx pare inutil din perpectiva propoziției lui Platon, mai ales că nici nu se născuse încă). Să zicem  că agricultorul ar lucra online și ar însămânța două hectare de grâu în Metavers, iar doamna de la Panemar nu s-ar mai duce la la magazin și ne-ar trimite un power point cu sortimentele de produse de panificație de azi. Noi l-am downloada în laptop și am înghiți în sec. 

Zice Platon, deștept cum era: a doua e a locuinței. Să ne imaginăm un arhitect lucrând online. Generează un proiect de casă super mișto, niște randări de mare efect, cu copăcei și copii alergând fericiți într-un decor paradiziac. Luăm proiectul și vrem să construim locuința. Inginerul zice, online, că e pandemie, nu pot să îmi risc sănătatea. Și zic eu, dar unde o să stau? Unde-ai stat și până acum, dar, dacă vrei, ți-o pot construi online. În realitate, construcțiile au cunoscut un boom în pandemie, fiind în aer liber (mai ales în satul Napoca).

Cel puțin generația mea nu ar avea mari probleme cu îmbrăcămintea pentru că prin revistele Neckermann (https://www.neckermann.at) și Burda (https://www.burdastyle.es) am rezolvat problema îmbrăcatului imaginar chiar înainte de apariția  lumii virtuale.

Timpul în care se rezolvă asta nu se relativizează, pentru că același timp trebuie să-l petreacă în fața calculatorului și agricultorul, și constructorul de case și croitorul. 

În paragraful următor vin cei din zona hashtag cancel culture,  văzuți de Platon ca (aproape) inutili: vânătorii, artiștii, poeții, actorii, dansatorii, cei care organizează teatre și cei care produc obiecte de toaletă feminine. Fiind atât de puțin importanți pot să lucreze online: să joace piese de teatru, să recite poezii, să danseze etc. Mai greu cu produsul cosmeticelor, astea nu se pot produce online și să aibă efect în spațiul fizic. În consecință femeile se vor lipsi de ele și va scădea sex appeal-ul, ceea ce va afecta și mediul virtual. 

Singurii care vor beneficia, la propriu, de viața online din statul lui Platon vor fi soldații, cei care vor ieși la luptă împotriva dușmanilor și să apere statul. O să iasă online pe CS:GO (i. e. Counterstrike). Nu va curge sânge, cel mult vor învăța să înjure în rusă.