Journal de guerre

How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb

Eu am fost un copil al războiului rece, un pionier care cânta cântece și spunea poezii despre pacea mondială. Am fost șocat, copil fiind, să aflu că nu este peste tot pace, că este un război în Palestina. Și l-am întrebat pe bunicul meu, care avea 25 de ani la începutul celui de-al doilea Război Mondial unde e Palestina. Departe, mi-a zis, și m-am liniștit, dar a fost prima dată când m-am îndoit de adevărul propagandei despre pacea mondială. Mic pionier, chiar am crezut că poeziile păunesciene recitate de mine, contribuie la menținerea păcii, cam ca ramele de fotografii de profil  de pe facebook-ul de azi. 

Am săpat o locuință subterană în grădină, în care intram, în secret, de după niște tufe de coacăze. Toată copilăria am fost obsedat de ekpyrosis, de combustia universală a cataclismului nuclear. Niciodată nu mi s-a părut că e atât de aproape ca acum două zile când, lucrând la birou, am deschis radioul și am auzit că Rusia a invadat Ucraina. 

După atacul Rusiei asupra Ucrainei de acum două zile nu mai cred că istoriografia marxistă și Școala Analelor avea dreptate când afirma că Istoria e făcută de massele populare. Istoria făcută de indivizi aflați în poziții decizionale. Putin, un boss mafiot, cum i-a zis Kasparov, a acționat după bunul plac, absurd, zguduind ordinea mondială. În realitate nu mai contează decât ce decid Joe Biden și Xi Jinping. 

Străbunicul meu i-a așteptat pe americani până la sfârșitul vieții și nu au mai venit. De-abia după mulți ani am aflat de acordurile de la Yalta când s-au trasat sferele de influență și noi am căzut în custodia Rusiei. Azi ni se spune că avem cele mai puternice garanții de securitate din istorie, că nu vom fi afectați direct de atacurile militare ale Rusiei, dar nu știu dacă să cred asta. Dacă Ucraina cedează, sau chiar înainte, urmează Moldova. Iar Putin, provocatorul, nu se va opri aici. Sunt convins că primele țări NATO pe care le va ataca sunt Polonia și România. Și că toți cei care ne conduc, politic și militar, știu deja asta. Și cum nimeni nu vrea să riște conflictul nuclear, frontul războiului convențional se va muta pe flancul estic al NATO. 

Iar eu o să-mi transform pivnița într-un buncăr ca în anii 80.