Am senzaţia ca în Romania de azi se scrie fără discernământ. Orice este publicabil în ştiinţă sau literatură. În ştiinţa istorică se scrie pentru a se umple pagini, pentru a lungi liste de publicaţii..., conform îndemnului lui Heliade Rădulescu, însă cantitatea primează calităţii.
Frunzărind revistele de specialitate mă îngrozesc când văd cantitatea imensă de maculatură produsă fără sens din bani publici. Vorba profesorului N.Z., ar trebui date le topit aceste tiraje de reviste, mai salvăm câtiva copaci. Printre zecile de articole rar dacă se mai strecoară vreo contribuţie ştiinţifică. Te izbeşte impresia lucrului deja citit, ştiut, plagiatul, excerptarea şi compilaţia ordinară. Dar ştim că istoricul care copiază dintr-o carte e plagiator, cel care copiază din două compilator iar cel care copiază din trei autor. Puzderiei de autori care umplu paginile revistelor speciale de istorie, sortiţi anonimatului şi naufragiului cultural, le urez spor la treabă. Scriţi, băieţi, numa' scriţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.