Note de lectură
Fondul autohton, specificul național, matricea stilistică
românească, civilizația satului tradițional, dimensiunea românească a
existenței, românismul, sămănătorismul și ortodoxismul asta e tot ce vezi
oricum te întorci în cultura și literatura română ante- și interbelică. De unde
atâta orientare spre sine însuși, de unde atâtea valori de dreapta pe metru pătrat.
Nu am priceput niciodată de ce vocea opusă, cea de stânga, nu s-a auzit
niciodată. În perioada interbelică, pe lângă Cuvântul și Gândirea a existat și
Bluze albastre (despre care cred că am învățat în clasa a X-a la istoria
Partidului Comunist). Obosit și plictisit de peste 20 de ani de ani de
anticomunism vara asta mi-am făcut un program de citit literatură românească de
stânga. Drept urmare am citit Ieronim Șerbu, Izgonirea
din rai și Nuntă în stepă, N. D. Cocea, Fecior de slugă și am citit /recitit o parte a literaturii
lui Panait Istrati, Chira Chiralina, Ciulinii Bărăganului și încă ceva ce îmi scapă acum. În plus am
citit și jurnalul din Rusia al lui Kazantzakis, pe care prefer să nu îl
comentez din respect pentru autorul lui Zorba. Una peste alta, mi s-a părut o
literatură proastă (N. mă ironizează oricum că citesc numai tâmpenii când
există cărți importante care chiar merită citite). N. D. Cocea nu mă mir că a
rămas un jurnalist anonim care și-a încercat norocul în literatură. Panait
Istrati nu e chiar un scriitor, e un povestitor, așa cum îl caracterizează Ilya
Ehrenbourg în amintirile sale. Povești frumoase din Stambul cu iz de 1001 de
nopți, povești cu haiduci paradigmatici și copii săraci. Singura nuvelă de
valoare mi s-a părut cea a lui Șerbu cu
nunta din lagărul din Basarabia.
Știu că experimentul comunist postbelic e de condamnat,
dar trebuie gândit nuanțat. Cred că e de prost gust să fii de dreapta azi, în
România intrată în zodia capitalismului sălbatic. Retorica anticomunistă a gdsiștilor și-a pierdut sensul, nu mai e de
actualitate, Imnul golanilor al lui Cristian Pațurcă e o melodie retro.
Foștii comuniști de dinainte de ’89
s-au îmbogățit și ne țin azi lecții despre randament, utilitate, civism și
interes național. Să fie o chestie care ține de fondul autohton?