TURDA MĂ'SII (20)

N-am mai scris demult despre Turda, din cauza faptului că m-am plictisit să tot reliefez anormalul. Nu mai locuiesc de mult timp în orașul ciudat de pe Arieș și am încercat să îl clasez printre amintiri, în trecutul care nu îmi mai aparține și nu se mai întoarce. Dar Turda nu se dezminte, se dezvoltă după propriile ei coordonate, unice în România din câte știu eu. Poate că mai există asemenea pseudo-orașe damnate și pe altundeva în țară, dar mie îmi ajunge Turda mă’sii. 

Odată cu declanșarea pandemiei globale de COVID-19 în martie 2020 au început și unii turdeni să se manifeste. Pe timpul lockdown-ului un turdean a furat câteva tone de pământ de pe domeniul public, din rezervația arheologică de pe Dealul Cetății. Ziua în amiaza mare, cu buldoexcavator și bascule și nu a văzut nimeni nimic. Am sesizat instituțiile care trebuie să ne protejeze și încă nu am primit nici un răspuns (de patru luni). Adică am primit răspunsul că sesizarea mea a fost înregistrată sau că nu e de competența lor. Cum este posibil, totuși, să furi tone de pământ de pe domeniul public? Nu știu, zău, ăsta e oraș, Turda, sau teren viran? Are administrație, are primar și funcționari publici? Primăria are în derulare un proiect european pentru punerea în valoare a sitului arheologic castrul legiunii V Macedonica și de sub nasul primăriei și poliției locale sunt furate tone de pământ. Poliția locală răspunde că nu e de competența instituției. Care sunt competențele ei? Amendarea unora care fac un grătar, la comanda unui profesor de fugă și a unui tâmpit care se juca de-a managerul de muzeu? Oricum, primăria trebuie să fie mai atentă cu ’jde miile de proiecte europene derulate deodată că turdeanu’ din Turda mă’sii odată îi fură ouăle de sub cloșcă.

Zilele trecute, lucrând prin Turda mă’sii de care se vede că nu mă pot despărți oricât aș încerca, l-am întrebat pe un tânăr muncitor rom câte clase are. Părea un băiat inteligent și următoarea mea întrebare era cum s-a descurcat cu școala on line. Eram serios, pentru că după un semestru de predat on line sunt sensibil la problema asta și știam că nu a funcționat prea bine în mediile devaforizate (oricât de mult ne mint Ministerul Educației și inspectoratele în sensul ăsta).  Locuiește în centrul orașului la mai puțin de un kilometru de primărie. Mi-a zis că nu a umblat la școală, că a fost o dată la școală în Poiana și nu i-a plăcut. O dată, am zis eu, un an, clasa întâi? Nu, a zis el, o dată, o zi. Și am constatat apoi că nu știa nici să citească, nici să socotească, nici valoarea banilor, nici cifrele ceasului, deci sensul orelor de lucru ca timp scurs, nici nimic despre lume și cum se învârte pământul inutil în jurul soarelui. Și nu era nici o problemă, trăia și muncea în centrul Turzii mă’sii în secolul XXI (21 pentru pesediștii și liberalii din Turda care nu știu decât cifrele arabe). Cam atât despre proiecte europene de incluziune socială și asistență socială în simulacrul ăsta de oraș. 

DE CE NU MĂ INTERESEAZĂ POLITICA (16)

Fugi Gimi că vin albaștrii!
Revenit obosit de pe șantier am văzut la televizor că Jandarmeria și-a îndeplinit rolul ieri seară, cel de instrument al unui stat opresiv. Sigur că jandarmii au răspuns la provocări și prin zelul cu care au ripostat au provocat la rândul lor. Vinovățiile individuale se vor stabili din vizionarea filmărilor. Ca în Piața Universității în 1990 vinovatul moral va fi arătat cu degetul mulți ani și niciodată acuzat, într-un proces parodic care va dura până mă voi pensiona. Văzând scenele din 10 august 2018 mi-au venit în minte niște personaje din copilărie, din orașul natal. Gobi și Gimi deranjau uneori ordinea publică și Gobi avertiza adesea: Fugi Gimi că vin albaștrii! Dușmanii prin excelență, instrumentele unui stat totalitar opresiv, pe-atunci numiți milițieni.     

DE CE NU MĂ INTERESEAZĂ POLITICA (10)

Țara se mișcă!

Nu știu dacă țara se mișcă, dar știu sigur că corupția ucide (scuze pentru cacofonie, dar e aproape inevitabilă).  Când am fost bolnav sau am ajuns în spitale, am evitat să dau șpagă. Nu vreau să zic că mi-a cerut cineva. Nici un doctor, dintre cei cu care m-am întâlnit întâmplător, nu m-a lăsat să cred că așteaptă să îi dau ceva. E drept că am umblat mai ales pe la cabinete și clinici particulare și, doar ocazional, am profitat de analize sau consultații decontate de CAS.  Oricum nu am card de sănătate, deși am fost de cinci ori la poștă după el (degeaba).  Repet, nimeni nu mi-a cerut șpagă în sistemul medical, dar anul trecut am cam avut senzația că în România poți să mori pe drum între spitalul de stat și clinica particulară. Dar, repet, era o senzație.

Zilele trecute mi-a expirat permisul de conducere. Și am mers la poliția rutieră să mi-l preschimb. Am plătit 68 de lei la CEC pentru plasticul emis și pentru munca de 5 minute a funcționarei de la ghișeu. Nici o problemă. Dar trebuia să îmi refac analizele medicale. Și pentru că sunt comod și nu am timp, am vrut să rezolv într-o singură zi. Ce să vezi? Chiar în fața secției de poliție, pe strada Albac, era un  cabinet medical care îți făcea toate analizele necesare foarte rapid, pentru numai 100 de lei. Mi-am pus de cîteva ori mâna pe nas, am pus un picior în fața celuilalt, am ascultat niște șoapte, am citit  câteva cifre și litere de pe carnetul dicromaticilor și de pe perete, mi s-a luat tensiunea peste pulover, totul în cinci minute. Și am plătit 100 de lei la cabinetul din fața poliției rutiere. Am presupus că era un vad bun. Și nu mi-am pus problema cum de l-au obținut. Poate prin corupție, dar nu m-a interesat. Eu am vrut să-mi rezolv problema, adică să-mi depun actele pentru preschimbarea permisului în timp util. Știu că n-am dat șpagă, pentru că am primit bon, dar, totuși, mă întreb dacă nu am consimțit la perpetuarea unui sistem corupt. Cine nu sare, nu vrea schimbare! Total de acord.

NOTE ZILNICE

Misiunea

Ieri, pe când să plec din faţa casei părinţilor mei, opreşte în spatele meu o maşină de poliţie. Este adevărat că mă pregăteam să întorc în mijlocul drumului european  şi semnalizam stânga. M-am mirat că a oprit pentru că acolo nu era linie continuă. Oricum am decis să înaintez câţiva zeci de metri, să virez pe un drum lateral şi să întorc acolo. Maşina poliţiei venea încet după mine. La un moment dat mă atenţionează sonor şi opresc. Poliţaiul se dă jos şi vine şi se prezintă civilizat, şeful de post cutare. Eu întreb ce regulă de circulaţie am încălcat şi îmi zice că niciuna. Păi şi atunci de ce m-aţi oprit? Am primit un telefon că în maşină s-au încărcat flacoane de alcool de contrabandă. I-am zis că e probabil o confuzie, eu fiind în vizită la părinţi. Din maşina poliţiei s-a coborât un alt domn, în civil, îmbrăcat cu o cămaşă în carouri, care m-a rugat să deschid portbagajul. Ok, am zis, şi l-am deschis. Iată, zic, un rucsac cu haine şi o pungă de castraveţi. Se uitau cam miraţi şi cel în civil vede o plăsuţă de Billa unde aveam nişte cărţi. Ce-i în plasă, întreabă el. Nişte cărţi, zic eu şi îi arăt. Şi-au cerut scuze şi am plecat. Mai mult decât o confuzie mă gândesc la o glumă proastă. Pe care cineva i-a făcut-o şefului de post. Dar atunci cine era domnul în cămaşă în carouri? Mister. 

TURDA MĂ’SII (17)

De când nu mai fac zilnic naveta mi-am pierdut dexteritățile de navetist. Una din ele ar fi anticiparea pericolului cu chipiu. Ieri mi-au fost distruse recordurile personale: după vreo 150 000 de kilometri pe șoselele patriei, am fost oprit, pentru prima dată, de un subofițer de poliție și amendat, pentru prima dată, pentru depășirea limitei de viteză în localitate. Mă grăbeam spre Turda și într-un sat de pe malul lacurilor cu pește aveam 69 km/h când am trecut prin dreptul radarului. Țin să precizez că nici un coleg întâmplător de trafic n-a fost bun samaritean și nu mi-a semnalizat cu farurile prezența pericolului.

Mintea noastră funcționează straniu, asta e clar. Când am intrat în localitate mă gândeam exact la prietenul meu R. pe care l-a oprit poliția și l-a amendat pentru viteza de 61 km/h în localitate. Nici nu mi-am terminat gândul că, ieșind din curbă, am văzut mașina poliției. Am frânat un pic, să încetinesc credibil, dar era prea târziu. Omul legii se dădea jos din mașină și am știut atunci că voi fi oprit.

Trag pe margine, deschid geamul și domnul polițist îmi zice: «Știți de ce v-am oprit, nu?». «Da», zic, «pentru viteză! Cât aveam?». «69», zice el. «Îmi cer scuze, mă grăbeam un pic. Știți,…, e prima oară când sunt oprit pentru depășirea vitezei. Sunt la prima abatere. Contează?», întreb eu. «Nu», zice sec. «Permisu’ și talonu’». I le dau și nu încetez să mă minunez cât de civilizat decurge totul. Eu mă așteptam la acuzații încruntate, la amenințări ușoare din colțul gurii, la miștouri de polițai și remărci rudimentare.  Poate că astea urmau după replici din partea mea de tipul «aveam viteză mai mică, demonstrați-mi că aveam viteza asta!» sau «o să contest amenda…», etc. Nici vorbă de așa ceva doar: «dați și buletinu’ să vă facem proces verbal». Am primit o amendă de 85 lei și două puncte de penalizare, am semnat și am plecat.

Amenda am plătit-o azi la Cluj și doamna de la ghișeu mi-a zis să fac o copie xerox după chitanță și să o trimit la Poliția Turda. Îmi place cum sunt corelate informațiile în România. Mă gândesc să fac o copie xerox și după amendă, să o țin la mine și când mă amendează prin alt județ să le-o arăt ca să poată socoti punctele de penalizare. În rest, jos pălăria pentru vigilenta și civilizata poliție turdeană.