note de lectură

Am citit zilele trecute Julio Cortazar, Armele secrete. O colecţie de nuvele de excepţie. Nu pot să remarc vreuna (poate Urmăritorul), unele au inspirat filme de referinţă (Blow-up al lui Antonioni). Ca de obicei nuvelele mi s-au părut doar nişte începuturi de romane. În rest, Cortazar e un profesor al scriitorilor sud-americani.

note zilnice

Am petrecut un week-end la Rimetea (jud. Alba). Într-o pensiune ungurească, într-un sat tradiţional unguresc. A fost foarte fain, o experienţă care merită repetată. Maghiarimea izolată dinTransilvania periferică a dezvoltat un simţ deosebit al pitorescului. Cel glorificat de Blaga în Spaţiul mioritic, cu referire la satul tradiţional românesc. Trei zile sub Piatra Secuiului, impunătoare, impresionantă, inevitabilă, întotdeauna vizibilă din Remetea. A fost agroturismul la care ne asteptam, realitatea virtuală (reclama de pe internet) a corespuns cu realitatea.

Turda mă'sii

Turda mă'sii

E foarte ciudat să locuieşti în Turda. Parcă scrie pe tine, parcă porţi stigmate. Şi îmi pare că suntem condamnaţi să locuim aici. Criza economică mondială sau marasmul economic naţional (pentru că nu am suficiente date pentru a decide despre ce este vorba) ne blochează pentru nu ştiu cât timp planurile de schimbare a aerului.

Turda este un fost oraş medieval, un centru urban însemnat şi puternic în Transilvania modernă aşa cum arată arhitectura centrului (baroc, rococo, neo-clasicim, izolat art nouveau). Este greu de spus ce este acum. Pot să spun că ar fi devenit "oraş" dacă comunismul ar mai fi durat vreo 20 de ani. Şi turdenii, mai ales noroadele strămutate de industrializare în Micro (pentru cine nu ştie un cartier de blocuri construit pe locul fostului sat Cristiş - Oprişani) ar fi devenit şi ei orăşeni.

Turda e acum dominată de mizerie şi sărăcie, prost gust şi prostie pură la toate nivelele. Nu încetez să mă minunez în fiecare zi de acest loc stâlcit de istoria recentă. Totul este simulare aici. "Protipendada" turdeană simulează cultură (este constituită în special din intelectualii de provincie profundă, directocraţie cu origini în burghezia roşie din epoca trecută, funcţionari care pot decide oarece, mai recent noua clasă ciocoiască de elită economico-politică, oameni ceafă cu BMW). Presa simulează "comunicare media" (ce fain sună!). Administraţia simulează absorţia fondurilor europene. Turdenii toţi simulează viaţa citadină.

In prima luna cand ne-am mutat aici I. plangea cand ieşea pe stradă.

Turda este oraşul unde un hoţ a început să fure nişte cărămizi, s-a întrerupt câteva zile datorită unor sesizări la Poliţie apoi a venit şi a încheiat treaba furând ce a mai rămas. Oraşul în care în fiecare dimineaţă când ieşi din casă te întrebi dacă maşina ţi-a fost spartă peste noapte. Oraşul cu o jumătate de librărie, cu un muzeu închis din 1997, cu o casă de cultură început prin 1987 şi neterminată (pe alocuri deja ruinată). O plimbare pe corso-ul turdean înseamnă să înfrunţi mirosuri de oameni nespălaţi şi haine împuţite. Oraşul cojilor de seminţe şi chiştoacelor (dar probabil asta e la ordinea zilei oriunde în România).

Nu e uşor de trăit în Turda etern falită, Turda mă'sii...