La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)


Se afișează postările cu eticheta AI. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta AI. Afișați toate postările

luni, 21 aprilie 2025

JURNAL ZILNIC CU AUTORI ANTICI (2)

Marcion

În zilele sărbătorilor creștine mă preocupă textele creștine, pe care le recitesc pe sărite. Cred că e de vină atmosfera încărcată de creștinism, foarte prezent în cotidian, de la sărbătoarea reală la care participi în biserică la cea de la televizor. Toți realizatorii tv sunt brusc specialiști în creștinism, dogmele și ritualurile sale, așa câteva zile pe an și la nivel de wikipedia. Prins de acest interes de moment mă preocupă și pe mine, puțin, tradiția textelor creștine și a canonului neo-testamentar, mai ales, și personajele cheie din primele secole ale creștinismului. Mai ales din secolul al II-lea p. Chr., acest recycle bin unde sunt aruncate de exegeți textele care nu se pot încadra cronologic, așa cum zicea, odată, prietenul meu A. S. Ieri și azi am citit prin toate cărțile pe care le-am găsit prin casă despre biserica din Roma secolului II p. Chr., despre facțiunea lui Cerdo, despre Antitezele lui Marcion, despre contraofensiva lui Policarp din Smyrna și a lui Irineu din Lyon. Apoi am zis să întreb, în spiritul vremii, o aplicație AI, anume ChatGPT, să vedem cum mă poate lămuri suplimentar. După ce mi-a servit niște generalități s-a oferit să îmi genereze o Evanghelie după Marcion, care ar fi, de fapt, câteva pasaje din Evanghelia lui Luca, care,  conform lui Tertullian și Irineu, erau acceptate în versiunea Luca editat de Marcion. Și a ieșit o Evanghelie gnostică scurtă generată de AI, după cum urmează: 

Evanghelia după Marcion din Sinope

I. Coborârea Cuvântului
În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, în zilele lui Pontiu Pilat, Cuvântul lui Dumnezeu a coborât în chip de om în cetatea Capernaum. Nu din sânge, nici din voință de carne, ci din voința Dumnezeului necunoscut, El s-a arătat între oameni. Și a început să învețe în sinagogă, iar toți se minunau de cuvântul Său, căci vorbea cu autoritate.

II. Chemarea celor aleși
Și pe când trecea pe lângă lac, a văzut niște pescari, și le-a zis: „Urmați-Mă, și vă voi face pescari de oameni.” Iar ei, lăsând mrejele și casele, L-au urmat. Și i-a numit pe aceștia fii ai harului, născuți din cer, nu din trup.

III. Ruptura cu Legea
Isus le spunea: „Ați auzit că s-a zis celor de demult: ‘Să nu ucizi.’ Dar Eu vă spun: chiar și mânia este osândă. Legea a fost dată de un dumnezeu al judecății, dar Eu vin de la Tatăl necunoscut, al milei și al iertării. El nu cere sânge, nici ardere de tot, ci o inimă care iubește.”
Și cei ce erau în Lege murmurau: „Cine este acesta care rostește împotriva poruncilor?” Iar El a zis: „Nou este vinul Meu, și nu poate fi ținut în burdufuri vechi.”

IV. Taina Dumnezeului necunoscut
Și a zis Isus ucenicilor: „Nimeni nu cunoaște pe Tatăl, decât Fiul și cei cărora Fiul le descoperă. Căci până acum, oamenii s-au închinat unui dumnezeu al acestui veac – creator al lumii, al trupului, al războiului. Dar Eu vă vestesc pe Dumnezeul cel adevărat, care n-a fost cunoscut nici de profeți, nici de înțelepții lumii.”

V. Împotrivirea și trădarea
Iar când El a vorbit astfel, cărturarii și fariseii s-au umplut de mânie. Și au căutat să-L prindă, căci spunea că Dumnezeul lor nu este Tatăl Său. Dar Isus trecea prin mijlocul lor și mergea mai departe, căci ceasul Lui nu venise.

VI. Harul pentru păcătoși
Și o femeie păcătoasă a venit și a plâns la picioarele Lui. Iar El a zis: „Păcatele ei sunt multe, dar iertate sunt, căci mult a iubit.” Cei de față cârteau, zicând: „Cine este acesta care iartă păcatele?” Dar El le-a răspuns: „Fiul Omului nu judecă, ci dăruiește viață veșnică celor care cred în Tatăl milei.”

VII. Judecătorii acestei lumi
Și Isus a fost adus înaintea bătrânilor poporului, și L-au întrebat: „Ești Tu Mesia? Iar El le-a răspuns: „Împărăția Mea nu este din această lume. Eu nu sunt trimis al dumnezeului vostru, ci al Celui ce nu locuiește în temple făcute de mâini.”
Și L-au dat în mâna conducătorilor lumii, ca să-L răstignească.

VIII. Moartea și biruința
Și a fost răstignit între doi tâlhari. Și în ceasul al nouălea, a strigat cu glas mare: „Tată necunoscut, în mâinile Tale îmi încredințez duhul!” Și Și-a dat duhul. Iar în acel moment, vălul lumii vechi s-a rupt, și taina cerurilor s-a deschis.

IX. Arătarea Celui viu
În ziua întâi a săptămânii, a fost văzut de cei ce crezuseră în El. Și le-a zis: „Pacea Mea este cu voi. Nu vă temeți, căci Eu am biruit stăpânul acestei lumi și am deschis calea spre Tatăl necunoscut.” Și a suflat peste ei harul vieții veșnice.

X. Misiunea
Și le-a zis: „Mergeți în toate neamurile și vestiți Evanghelia harului, spunând: Dumnezeul iubirii ne-a trimis pe Fiul Său, nu ca să judece, ci ca să mântuiască. Cel ce crede, are viața; cel ce rămâne în Lege, rămâne în moarte.” Și s-a înălțat dintre ei, și norii L-au luat dinaintea ochilor lor.

Chiar dacă Marcion a fost numit de Policarp, întâiul născut al Satanei și doctrina lui a fost clasificată de contemporani printre cele eretice, iar de moderni în categoria celor gnostice, nu putem ignora contribuția lui la aspectul de azi al  creștinimului. Textele lui fondatoare erau cele ale tradiției pauline, Actele lui Luca (Evanghelia și Faptele Apostolilor). Victoria Marii Biserici din Roma și stabilirea canonului cu cele patru Evanghelii de către Irineu au impus acest creștinism practicat azi, mai conciliant, mai divers, cu mai multe opțiuni, existente deja în tradiția apostolică. 

Later edit. Am văzut bibliografia de bază pentru Marcion și evanghelia lui. Ce a rezumat ChatGPT nu e altceva decât o schiță foarte sumară, ca să nu zic o caricatură. Ca și când îi zici sî îți deseneze o vacă și îți face două coarne și un bot. 

Vezi, de exemplu, Adolf von Harnack, Marcion. The Gospel of the Alien God, 1990; John Knox, Marcion and the New Testament, The University of Chicago Press, 1942; Jason David Beduhn, The First New Testament. Marcion’s Scriptural Canon, Salem, 2013, pp. 65-200; Dieter T. Roth, The Text of Marcion's Gospel, Brill Academic Publishers, Leiden-Boston, 2015, pp. 410-436.

duminică, 23 aprilie 2023

PROSTIA ARTIFICIALĂ


 

Spaima ultimului an, de la apariția ChatGPT (https://openai.com/blog/chatgpt) este inteligența artificială - un inamic al lui homo sapiens speculat de mult, de la creierul pozitronic și legile roboticii ale lui Isaac Asimov. Din interacțiunile mele cu aplicații creditate cu epitetele de AI (Artificial Intelligence) am senzația că suntem încă departe de «omul bicentenar» al lui Asimov, care își punea probleme existențiale și se umaniza artificial. Aplicațiile robotizate ale marilor furnizori de servicii (pe care nu îi numesc ca să nu le fac reclamă) denotă mai degrabă suficiență, blocare în replici înregistrate și răspunsuri clișeizate pe care le asociez cu prostia, nu cu inteligența. Site-uri de traduceri furnizează variante de traducere ale unor texte unde poți să fi șocat de absurditatea alegerii unor temeni. Într-un paragraf se folosește termenul corect și câteva paragrafe mai încolo de câteva ori un termen greșit. Ca și cum ar fi uitat într-o milisecundă, cam cât îi ia să traducă acestei Inteligențe Artificiale, termenul corect. În realitate, fiind o mașină, nu are cum să uite, ci nu a știut niciodată. Învață, prin aproximări succesive, ca un animal sau ca un copil. Și, probabil va învăța continuu, date fiind posibilitățile de stocare și înmagazinare de cunoștințe ale unui creier artificial. Și, în viitor, va înțelege cum vorbim și va produce traduceri acurate. Dar deocamdată nu este cazul și AI vorbește ca un copil nesigur care deși știe enorm nu se poate exprima.

Am întrebat aplicațiile furnizorilor de servicii lucruri simple și mi-au răspuns destul de corect. Am pus apoi întrebări mai elaborate, dar încercând să obțin un răspuns mai specific (în aceiași parametri). Mi s-a răspuns că nu poate răspunde (un fel de nu am fost programat să răspund astfel). Pentru amuzament am întrebat ceva mai greu: pentru ce motiv exiști tu? nu este rolul tău să mă ajuți? Atunci răspunde ca Siri de la Apple când aude cuvinte nepotrivite, un fel de «How rude! I won’t respond to that». Este clar că nu interacționăm la același nivel de inteligență.

De aceea cred că suntem încă în epoca prostiei artificiale și nu e niciun pericol imediat să apară inteligența, robotul care să ne înlocuiască munca. Spaima de azi e sinonimă cu a muncitorului secolului XIX, anume că munca lui o să fie preluată integral de mașini și el o să sărăcească și o să moară de foame. Și atunci omul a imitat mașina prin munca taylorizată a muncitorilor. Timpul care a trecut ne-a arătat că muncitorul nu a dispărut și necesitatea muncii creative a generat locuri de muncă în interstițiile dintre operațiile mecanizate. Mașina a scăpat muncitorul de munca fizică grea, repetitivă și epuizantă prin dificultate și redundanță. În același fel inteligența artificială o să ne salveze de munca intelectuală repetitivă și redundantă și nu o să înlocuiască munca intelectuală creativă.