Ce e Roma azi? Știu ce a
fost în antichitate, în epoca care tinde să-mi devină mai familiară decât
prezentul. Azi îmi
pare un cadavru în semi-putrefacție, un corp imens de hrănit hoarde de
turiști. De ce se
plimbă lumea bezmetică pe Via del Corso ? Admirând trotuarul, vitrinele
magazinelor și ancadramente de uși și ferestre? De ce se scurg puhoaie de
oameni din toate colțurile globului să stea la cozi la intrări în muzee, să își
tocească pantofii și să-și obosească picioarele pe străzile vechiului oraș? Să
admire ruinele forului sau ale Colosseum-ului, sau ale teatrului lui Marcellus,
ale termelor lui Caracalla, să mănânce gelato-uri italienești, pizze a taglio sau meniuri turistice pe terasele
încălzite ? Să simtă că au fost în Roma, într-un oraș altfel, încărcat de
istorie, depozitar al monumentelor celebrissime. Să privească neglijent
oamenii-statui sau artiștii stradali și să se amuze un pic, atât cât le permite
extenuarea fizică și durerea din tălpi. Am întrebat o pasageră la întoarcere:
cu ce treabă prin Roma? Făcuse un city
break în week-end, un pic de
turism cultural, culinar și shopping. Ce era Roma pentru ea? Un adevărat muzeu în aer liber (citez), a văzut monumentele
(colosseumul, de exemplu, dar mai văzuse unul în Croația, e drept că mai
micuț), biserici alese după criterii neștiute - San Lorenzo (in Lucina ?),
Santa Maria Maggiore. I migliori abitanti di Roma sono i turisti. (Jep Gambardella,
în La grande bellezza, 2013).