La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)


miercuri, 20 februarie 2013

DE CE NU MĂ INTERESEAZĂ POLITICA (2)



Reafirm că politica mă lasă rece, că nu mă interesează și că încerc să trăiesc făcând abstracție de faptul că țara este guvernată politic. Periodic însă, agresiv, decizia politică pătrunde în universul domestic și tulbură apele. Și atunci mă revolt și revolta mea se materializează într-un gest de lehamite neglijabil, cum ar fi scrisul pe blog.
De data aceasta m-a enervat un simplu zvon, anume că și anul acesta înscrierea copiilor la școală în clasa zero sau pregătitoare se va face tot în funcție de străzi arondate școlilor. Adică la școlile bune din centrul Clujului se pot înscrie doar cei care locuiesc pe străzile arondate acestora, iar eu trebuie să-mi înscriu copilul la o școală din Turda mă’sii. Zvonul s-a propagat repede printre părinți și a creat un val de isterie. Dacă anul trecut când s-a aplicat acest principiu cu finanțarea urmează elevul și înscrierile s-au făcut în funcție de zone arondate, multă lume și-a făcut flotant în centru, acum zvonul spune că nu mai e voie cu flotant, că se pot înscrie doar copii ai căror părinți au buletin la adresele respective. Ca și cum ar fi posibil așa ceva? Dar să presupunem, prin absurd, că ar fi posibil. Mă întreb atunci dacă nu reintrăm într-o logică totalitară, când politicul terorizează cetățeanul.
1. O decizie politică proastă a lui Funeriu și cetei lui de reformiști, anume introducerea principiului finanțării per elev și în sistemul preuniversitar creează distorsiuni care amenință sistemul: migrarea elevilor spre școlile centrale care oferă învățământ calitativ și lipsa lor din școlile de cartier, care astfel sunt amenințate cu dispariția.
2. Pentru a contracara fenomenul migrației se ia o altă decizie  politică proastă: îngrădirea migrației (provocate de prima decizie) prin obligarea cetățeanului să își înscrie copilul doar la școala lângă care, din hazard, locuiește. Cetățeanul refuză și driblează decizia obținând o luare în spațiu (flotant) de la o cunoștință, un prieten sau de la un necunoscut (contra cost, 100  de euro, de exemplu).
3. Urmează, zice zvonul, o a treia decizie politică proastă: nu mai e voie nici cu flotant, trebuie buletin. Aici se vede logica totalitară, escaladarea interdicției, terorismul de stat împotriva cetățeanului, iobăgia modernă, legarea de glie, copiii României de azi ca niște adscripti glebae.
Cu ce sunt eu vinovat că Funeriu a luat o decizie proastă? De ce asta antrenează o cascadă de decizii proaste? Poate pentru că nu are cine lua decizii bune, pentru că politicul e populat de incompetenți. Zicea un banc că există clasa întâi, clasa zero și, sub aceasta, clasa politică. O clasă care nu se schimbă, cu politicieni care se autogenerează, ca niște celule defecte, cancerigene. Cei care ne conduc azi nu sunt decât clonele celor de acum zece ani. Asta e victoria lui Adrian Năstase asupra poporului român. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.