DE CE NU MĂ INTERESEAZĂ POLITICA (12)

Zilele astea am început să citesc memoriile lui Vladimir Dumitrescu din 1945-1946, intitulate «Mărturisirile unui criminal politic». Memoriile au fost publicate postum, la multe decenii de la scrierea lor și mult după căderea regimului comunist. Arheologul bucureștean, elev al lui Pârvan, a fost șef de cuib, comandant legionar, înscris în legiune din 1932.  Cartea mi-am cumpărat-o la un târg de carte unde era o tarabă complet verde, plină cu scrieri legionare, în anul de grație 2016. Era și Pentru legionari a lui Codreanu într-o ediție frumoasă, diferită mult de xeroxul editat pe care l-am citit eu la începutul anilor 90.  Știam că Vladimir Dumitrescu a scris în 1945 și, deci, nu avea cum să se dezică atunci de crezul său (mai mult chiar se înverșunase din cauza victoriei comuniștilor și a evoluției lumii de-atunci spre ceea  ce știm că s-a întâmplat). Mi-am cumpărat cartea ca să văd ce zice despre branșă, despre săpătorii în pământ, și nu despre politica vremurilor interbelice.

Evenimentele din prezent nu mă lasă, însă, să o citesc ca pe un document de istoria arheologiei. E acolo o critică, din perspectivă naționalistă și antisemită, a României interbelice, a disfuncționalităților acelei țări relative recente, care nu poate fi ignorată. E abolut frapantă paralela cu România de azi intrată în zodia politicianismului post-decembrist. În viziunea lui Dumitrescu pentru tot sunt vinovați liberalii subjugați de finanța evreiască Blank & Co. Azi, noii liberali fac o figură proastă și propun candidat la Primăria Bucureștiului un suflet neo-legionar mercantilizat. Diferența între România interbelică din memoriile lui Dumitrescu sau din Schimbarea la față a României e că atunci puteau să identifice vinovații pentru disfuncționalități. Cine sunt azi? Cu ce e diferit PSD-ul de liberali, sau viceversa? Cine sunt vinovații de azi? FMI-ul, UE, multinaționalele, străinii în general. Niște abstracțiuni, dacă compară cu evreul interbelic, țapul ispășitor universal, bun de sacrificat pentru interesul proaspetei națiuni române. În lumea complexă de azi antisemitismul pare complet stupid și irațional, un reflex moștenit din Evul Mediu, o vânătoare de vrăjitoare prelungită până în modernitate.

            Cred că și atunci era de fapt ca acum, fără mari diferențe: politica se structura în funcție de agitația fripturiștilor și sinecuriștilor și deciziile la nivel statal nu erau (și nu sunt, de fapt, nici acum) decît transpunerea la nivel macro a meschinăriilor de grup și personale ale unora. Iată de ce, încă o dată, nu mă interesează politica.