DIN TRECUTUL SOCIALIST (9)

 

Votul

Eram copil și adolescent în socialism, dar am votat, totuși. Trăiam într-o democrație populară și ne manifestam ca atare. Cred că prima dată am votat prin clasa a treia când eram pionier și trebuia să alegem comandanții de grupă și de detașament. Aveam ius sufragii, dreptul de a vota, și am votat de fiecare dată. Aveam și ius honorum și am fost ales comandant de grupă, cu șnur roșu, de mai mai multe ori. O singură dată, în clasa a opta, am fost ales, surprinzător pentru mine, comandant de detașament, cu șnur galben. Nu am reușit să urc  în ierarhia pionerească mai mult de atât, să fiu comandant de unitate (pe școală) sau măcar adjunct al acestuia. Asta însemna șnur albastru închis sau albastru deschis. N-am văzut așa ceva și asta era un semn că nu m-am născut să fiu politician. Am și conștientizat asta la un moment dat, prin clasa a V-a. Cumva,  printr-o întâmplare, am fost ales să reprezint unitatea adică școala, ca pionier fruntaș, la forumul pionieresc județean. Era de fapt o tabără de vară la Leghia, lângă Valea Drăganului. Am primit de la doamna profesoară, care era șefa cu pionierii pe unitate, un discurs scris pe primele două pagini ale unui caiet cu pătrățele, pe care trebuia să îl citesc acolo, la un moment dat, la o întâlnire de învățământ științific. Eram un copil și mi-am dat seama că nu pot citi cuvintele alea într-un jargon al epocii pe care nu-l înțelegeam și nu le-am citit. Nu mi-am făcut practic treaba pentru care am fost trimis acolo, dar nu mă simt deloc vinovat. Nu m-am simțit vinovat nici atunci, pentru că și la vârsta aia mi s-a părut absurd și nelalocul lui acel discurs scris. Și de atunci, de la începutul anilor 80, am știut că nu sunt capabil să reproduc nici un discurs scris de altcineva, că nu pot să citesc ca un crainic tv niște cuvinte în care nu cred. Pe lângă concursuri sportive, defilări și activități pionieriești s-a mai întâmplat ceva la forumul respectiv. M-am împrietenit cu un niște elevi din Cluj care cântau seara la chitară. La jumătatea taberei au fost trimiși acasă pentru că au cântat într-o seară un cântec cu un cimitir și niște morți veseli. Nu cadra ideologic și nu puteau rămâne într-o tabără de pionieri.

Nu aveam vârsta să îl votez pe Tovarăș înainte de 89, dar îmi aduc aminte discuțiile părinților mei. Prin profesiile lor erau condamnați să participe în comisiile electorale. Seara când veneau acasă vorbeau despre alegeri. Trebuia să participe toată lumea, era o problemă să lipsești. Singurul nume pe buletinul de vot era Nicolae Ceaușescu, care trebuia votat de tot poporul românesc fără excepție. Îmi aduc aminte că discutau seara, în șoaptă, bineînțeles, ce scriau oamenii pe buletinele de vot, în intimitatea cabinei. În general doreau ceva ce lipsea, Vrem carne!, de exemplu, dar cel mai des Vrem hârtie igienică! Am întrebat-o azi pe mama cum reacționau când vedeau asta, dacă se distrau sau dacă le era frică. A zis că citeau cu voce tare și râdea toată lumea. Și ce făceau cu voturile scrise cu diferite cereri, le anulau? Nici vorbă, mi-a zis mama, le treceau la voturi valabil exprimate, pentru că toată lumea trebuia să îl voteze pe Fiul Poporului. Nu scriu asta pentru că mi-ar fi frică că o să mă mai întorc acolo. Știu că istoria nu face pași înapoi. Dar știu că istoria e ciclică și că anii 30 sunt înaintea noastră. Și sper că anii 2030 să nu fie ca 1930.

DE CE NU MĂ INTERESEAZĂ POLITICA (29)

Călin  Georgescu

Călin Georgescu nu este ușor de decriptat. Este, evident, ușor de etichetat: prorus și putinist, anti-euro-atlantic, mistic new-age, profet al unei rețete existențiale care combină creștinismul aquarian cu ecologismul și wellness-ul. Totul cu specific românesc, venind din tradiția ezoterică autohtonă, construită pe densușianism, pe elucubrațiile ortodoxiste ale legionarismului, filtrate prin sita naționalistă a comunismului ceaușist. Cărțile lui de bază par a fi  Dacia preistorică și Noi, tracii, totul asezonat cu perenialismul interbelic și o formă de neo-sămănătorism tradus în elogiul satului românesc și al țăranului etern ca exponent al românității, al specificului. Am auzit primele teorii despre axa de precesie, despre anul cosmic de 13000 de ani din Aquarius în copilărie, în anii ‘80, de la persoane care citeau cartea lui Iosif Constantin Drăgan, un fel de must read în armata română de atunci. Și probabil se preda și în școlile de agenți, unde a citit-o și Călin Georgescu. Sunt sigur că astea sunt lecturile lui formatoare, de aceea vorbește ca eroii lui Pavel Coruț, de aceea româna este strămoașa latinei și nu invers, iar Zalmoxis – Zeul-Moș al țăranului etern din terra mirabilis era creștin. Este limpede că în această ideologie ezoterică a ceaușismului și a paleosecurității s-au întâlnit asimptotic perenialismul cu specific românesc ilustrat de N. Densușianu, M. Vâlsan, V. Lovinescu și alții cu mistica ortodoxă venită din legionarismul interbelic. Nu este suficient subliniat rolul pe care îl are în ideologia vechii securități de pe vremea lui Ceaușescu tradiția orientală. Sub pretextul practicării diferitelor forme de arte marțiale sau a practicilor yoga se insinuează în societatea socialistă de atunci forme de  religii new-age de inspirație orientală, ca Meditația Transcendentală a lui Maharishi Mahesh Yogi. Ca aceste idei advaito-vedantiste să poată fi digerate ele sunt asimilate creștinismului, sau mai bine zis creștinismul non-confesional este diluat într-o sinteză yoghino-isihastă, o yoga a logos-ului, profesată de organizații ca Grupul Yoga pentru Restaurare Umană fondat de Mario Sorin Vasilescu (Shri Ishvarananda), Mișcarea de Integrare Supremă în Absolut a lui Gregorian Bivolaru sau Centrul de Practică Isihastă a lui Vasile Andru. Cum ecologismul și wellness-ul sunt componente importante ale majorității curentelor new-age, le putem interpreta ca ultime ingrediente în acest cocktail ezoteric care fundamentează discursul lui Călin Georgescu. Protocronism (anterioritatea spectaculoasei civilizații pelasgo-românești), perenialism (secretele ascunse de la întemeierea lumii în poveștile lui Ion Creangă, cunoscute doar de inițiați), neo-sămănătorism (elogiul țăranului etern) și ecologism new-age (pepsi cu nanoboți și practici imunitare yoghino-isihaste) sunt elementele acestui discurs. A prins pentru că rafturi întregi din librăriile de azi sunt pline de cărți de dezvoltare personală, de ezoterisme, de Osho, de ființe cuantice și alte năzbâtii obscurantiste și paraștiințifice. Și pentru că școala nu își mai atinge scopul de a învăța copiii în ce lume trăim, măsurabilă științific și inteligibilă cartezian.

DE CE NU MĂ INTERESEAZĂ POLITICA (28)

Căpitanul de Catifea și Ioana d'Arc de Dâmbovița

Nu pot să zic că am întrevăzut această răsturnare de situație la votul din primul tur al alegerilor prezidențiale. Ca toți cei informați de la televizor și din presa scrisă aș fi pariat pe un tur al doilea între Marcel Ciolacu și George Simion. Nu am ascultat ce îmi spunea B. că pe Tiktok, la orice video, reel sau cum se mai cheamă există un comentariu votăm masiv Călin Georgescu. Și că domnul acesta absent de pe ecran va lua un procent semnificativ. Am fost de acord cu el, dar mă gândeam la un 6%, nu la locul întâi. Cum este posibil ca toate sondajele să-l fi scăpat din orice previziune? Cred ce am mai spus mai demult că marea problemă în România de azi nu mai e corupția, ci incompetența. Cum se poate ca atâtea institute de sondare a opiniei publice girate de tot felul de sociologi profi univi să rateze în halul acesta? Cum și-au făcut competent meseria și au greșit cu 20%? Asta e noua marjă de eroare? Cum se poate ca acest Căpitan de Catifea, Călin Georgescu să fi avut 5000 de conturi de Tiktok de trolli sau boți care să repete obsesiv acest mesaj destinat tinerei generații, votăm masiv. Nu cumva e incompetență și la serviciile care ar trebui să ne păzească? Revenind la sociologi, au ratat și la exit poll, unde cel de pe locul I a fost dat pe locul al IV-lea. Ce să mai zic de staff-urile de campanie ale celorlalți candidați? Cum au reușit să nu convingă pe nimeni? Contraselecția din partide și-a spus și ea cuvântul. Cine sunt figurile acestea triste propuse drept candidați? de sub ce pietre au ieșit un alde Ciolacu și Ciucă? Oricum zilele lor la conducerea fostelor mari partide ar trebui să fie numărate, dată fiind amploarea ratării. Cine stă în spatele acestui motto tâmpit de campanie cu unificarea dreptei? Dreapta s-a unificat oricum undeva la marginea spectrului: Călin Georgescu și George Simion au luat împreună aproape 37% din voturile românilor care au votat. Far Right a câștigat în România, ceea ce nu s-a mai întâmplat în viața politică postdecembristă. Sloganul ar fi trebuit să fie unificarea partidelor progresiste și pro-europene și poate așa o parte a liberalilor ar fi ieșit de sub atracția PSD-ului.  Dacă cumva la câteva voturi va intra în turul II candidata USR, Elena Lasconi, ar trebui să renunțe măcar pentru două săptămâni la unificarea dreptei, pentru că oricum e multă confuzie. Aici se luptă pro-europenii și suveraniștii, curentele pro-NATO și pro-Rusia, rațiunea și obscurantismul. Nu mai e demult despre stânga și dreapta, cum s-au blocat politicienii în discurs ca niște discuri de vinil zgârâiate. Și flamura acestei lupte o va purta Elena Lasconi care va poza într-o figură tragico-eroică de tip Ioana d'Arc în luptă cu hidra putinist-suveranistă. Cred, însă, ca înainte de radicalizarea discursului progresist și neo-liberal ar trebui ca politicenii să se gândească și cine sunt cele două milioane de români care au votat masiv Călin Georgescu. Că opțiunea lor vine din lehamite față de o clasă politică coruptă, decuplată de la realitățile sociale, din frustare și sărăcie. În ciuda creșterilor economice trâmbițate prin gura prim-miniștrilor la televizor, sub pojghița subțire a bunăstării relative a lumii urbane, există multă sărăcie, mizerie, lipsă de educație care se traduce în momentul votului în disperare și revoltă.  Asta înseamnă în materie de vot politic 37% Geogescu plus Simion. 

DE CE NU MĂ INTERESEAZĂ POLITICA (27)

Foamea

Am urmărit ieri, cu pauze, din cauza meciului transmis în același timp, România - Cipru, dezbaterea televizată cu participanții la cursa prezidențială. Nu îmi vine să le zic candidați la președinție, pentru că Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, cei pe care s-ar putea să-i alegem în turul 2 au lipsit.  Nu știu dacă românii o să aleagă între cei doi în realitate, că nu sunt Mafalda, dar asta încearcă să ne inducă sociologii realizatori de sondaje de câteva luni încoace. Nu am aflat nimic din dezbatere despre candidați, nu ceva ce încă nu văzusem sau auzisem în spațiul public. Mi s-au părut politicieni tout court, navigând în lumea lor complicată de intrigi și strategii de comunicare și decuplați de la realitatea țării în care trăiesc. Și știu despre ce vorbesc pentru că săptămâna trecută m-am întors de la Iași cu trenul Timișoara - Iași, zis Foamea, la clasa a II-a. Nu am făcut-o ca să am neapărat o experiență de viață, ci din greșeală și din prea mare grabă. Înainte să se plimbe prin țară cu alaiele lor de susținători îmbrăcați cu geci în culorile partidului și să împartă fluturași de campanie, le sugerez tututor politicienilor ce au vorbit ieri la dezbatere să își cumpere un bilet la clasa a II-a la Timișoara - Iași și să facă călătoria asta. O pot lua pe urmele lor și ceilalți participanți la dezbatere, susținătorii din public și ziariștii. Se pot deghiza, dacă vor, ca Vodă Cuza, doar ca să vadă ce țară avem. Ei probabil chiar cred ce vorbesc de acolo din bula lor, că este una europeană, membră NATO, cu fonduri din PNNR, cu procente din PIB la educație, cu tot felul de pretenții de civilizație. Un fel de sentiment românesc al ființei în gip, ca să reiau titlul lui Cristian Tudor Popescu.  Concret nu vreau să votez cu niciunul din cei prezenți sau absenți de la dezbatere, dar probabil o voi face în ciuda reținerilor. O voi face, totuși, așa cum pe vremea lui Ceaușescu cumpăram din produsele de proastă calitate de pe rafturile aproape goale ale alimentărilor.