La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)


duminică, 13 octombrie 2019

GHID DE SUPRAVIEȚUIRE ÎN ROMÂNIA MODERNĂ (3)


· Politicienii creștin ortodocși sunt de evitat. Încerc să mi-i imaginez pe Adrian Papahagi și Mihai Neamțu în anii 30, în perioada interbelică. Ce ar fi făcut ei în acel context istoric, în ce formațiune politică ar fi activat? Intoleranța inerentă opțiunii lor ideologice (creștinism tradiționalist ultraconservator) s-ar fi amplificat, cam cum se înmulțesc bacteriile într-un mediu propice. În loc de puneri la punct pe facebook, de lovituri din tastatură, s-ar fi radicalizat în cuiburi intelectuale și ne-ar fi amenințat cu pistoalele.  Zilele trecute pe facebook, Mihai Neamțu făcea o comparație între Elisabeta Rizea din Nucșoara și Jean Paul Sartre, comparație din care filosoful francez ieșea șifonat, fiind prezentat ca un oportunist tâmpit, un fel de «prostul proștilor». Am senzația că ideologia orbește, că îți aruncă o perdea de albeață pe ochi și nu mai poți discerne valorile de etichete. Anticomunismul este bun, comunismul (și Sartre la pachet, datorită opțiunilor sale politice într-un context complet diferit de cel al României anilor 50) este rău. Nuanțele nu există, nu își găsesc locul în discursurile acestor politicieni creștin-ortodocși.