La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)


vineri, 25 aprilie 2025

JURNAL BELGIAN

27 noiembrie 1999

Azi la patru s-a închis la bibliotecă și m-am gândit să dau o raită prin centru, să mai văd Bruxelles-ul. Am nimerit la un moment dat pe niște străduțe înguste care se întâlneau într-o piațetă și care aveau pe ambele părți numai restaurante. Aveau niște ferestre mari deschise și măsuțe pe stradă, în fața restaurantului. Aproape toate serveau fructe de mare și era foarte pitoresc.  Puținii oameni care mâncau la măsuțe vorbeau engleză și veneau deci din țări cu monede puternice, lire sau dolari. La capătul străzii un japonez cu ochelari și-a montat un trepied și a început să fotografieze străduțele cu restaurante pitorești. În Place Central era și un concert stradal improvizat al unor incași, cum se mai întâmpla și în Cluj. Evident că aici vindeau cd-uri, nu casete cum am eu acasă cu Sin Fronteras. M-a deranjat că aveau amplificator, boxe, sintetizator, duze la chitare și piesele erau foarte prelucrate, chiar greu de recunoscut. M-a deranjat compromisul tehnic făcut civilizației și am plecat. Suna mai bine unplugged la Cluj.

Îmi vine să scriu despre neajunsurile societății capitaliste. Civilizația occidentală e una a deșeurilor. Produce mii de tone de gunoi pe zi.  Multe sunt neperisabile și toate sfârșesc prin a umple niște saci de gunoi negri pe care bruxellezii  în scot în fața ușilor. De-a lungul străzilor, în fața fiecărei care, sunt înșirați asemenea saci inestetici, scoși uneori dis de dimineață și ridicați de gunoieri abia spre seară.

29 noiembrie

Azi am fost la supermarket și am cumpărat multă mâncare, încât mi-am depășit bugetul. Oricum prețurile sunt jumătate comparativ cu magazinele arabilor din Place Flagey. Cu banii cu care îmi cumpăram de la buticuri o pâine, o margarină și o cutie cu brânză feliată, de aici de la Aldi mi-am cumpărat mâncare pe toată săptămâna: pâine, unt, pateu, brânză, parizer, iaurt, marțipan, etc. Cafea beau în campus că e mai simplu și e chiar bună.

Nu am ce să mai scriu aici. Una peste alta, mi-a plăcut la supermarket, că erau de toate și era ieftin. Templul  consumismului, ar zice Pascal Bruckner. Dar mă bucur că am scăpat de mic dejun cu margarină și brânză, că mi s-a acrit.

30 noiembrie

Am scăpat de recepția de la ambasadă, doamne-ajută! L-am sunat ieri seară pe domnul N. și a zis că o să ne întâlnim joi. Poate a uitat, dar nu mai contează pentru că mâine nu prea are cum să dea de mine. Acum că am scăpat parcă aș fi vrut să merg. Sunt cam singur pe-aici. Aș mai fi ieșit, aș fi băut un pahar de vin, aș fi stat de vorbă cu surorile S. Nu am viață socială aici, cu domnul N. ce mai povestesc. Figură mare, domnul N. Îmi dau seama de ce nu e apreciat la adevărata lui valoare aici, de ce nu e luat în serios cum ar trebui. Are o prea mare încredere în oameni, e prea deschis și dezinteresat și asta în face vulnerabil în lumea cinică de azi. În plus, ca orice intelectual cu nasul în cărți, e aerian și mai gafează. De exemplu, când am fost în vizită la M. M., deși doamna se grăbea, el se tot întindea la povești și căuta ceva pe internet, pe calculatorul ei. Tot învârtindu-se pe-acolo a reușit să spargă un păhăruț din așa-zisul rubin vișiniu, cumpărate de doamna profesoară din România. Până în seara asta îmi povestea de un tip simpatic, un arheolog neamț, K. F. Duminică i-a trimis un email să stabilească o întâlnire. Azi la telefon mi-a zis că acest K. este un tip antipatic, care-a zis că de ce îl caută pe el cu probleme de-astea. Din simpatic s-a transformat în antipatic, pentru că domnul N. mizase prea mult pe disponibilitatea lui.

Azi am cumpărat o cartelă telefonică pentru sunat în străinătate și, evident, că nu am știut s-o folosesc. Am introdus-o degeaba în telefonul public că nu s-a întâmplat nimic. L-am întrebat la telefon pe domnul N. ce să fac și mi-a zis că trebuie să o răzuiesc ca pe un loz în plic și să tastez codul aflat înainte să sun. Acum că știu, mâine pe la zece mă duc să o sun pe I. și o să treacă mai ușor zilele astea.

Dacă e marți e Belgia, era titlul (tradus în românește) al unui film american pe care l-am văzut pe vremea lui Ceaușescu. Era, parcă, despre o excursie în Europa. Mi-aduc aminte doar cum începea, cum era filmat, sadic, cum cineva făcea o injecție. Ce interesant lucru memoria noastră, cum dintr-un film întreg îmi aduc aminte doar o stupizenie cu care începea. Dacă e noiembrie și decembrie e Belgia pentru mine. Mi-a fost cam frică de călătoria asta singur în Occident, dar cum zice proverbul românesc, de ce ți-e frică nu scapi. Ar trebuie să merg la poștă să trimit niște vederi acasă. Dar nu îmi mai aduc aminte decât adresa de la Câmpia. Cele de la Luna nu le mai știu.

Tot scriu în carnetul ăsta toate prostiile, am umplut deja câteva pagini. Nici măcar nu mă mai destinde scrisul în carnet. Am nostalgia zilei de duminică când i-am scris lui I. o scrisoare adevărată pe care am trimis-o ulterior.  Parcă vorbeam cu ea, în capul meu cred că chiar vorbeam. Scrisul în carnet e ca și cum vorbesc singur, mai mult mă enervează decât mă destinde. Din calmantul serilor mele belgiene a devenit o rutină obositor-plictisitoare.   

luni, 21 aprilie 2025

JURNAL ZILNIC CU AUTORI ANTICI (2)

Marcion

În zilele sărbătorilor creștine mă preocupă textele creștine, pe care le recitesc pe sărite. Cred că e de vină atmosfera încărcată de creștinism, foarte prezent în cotidian, de la sărbătoarea reală la care participi în biserică la cea de la televizor. Toți realizatorii tv sunt brusc specialiști în creștinism, dogmele și ritualurile sale, așa câteva zile pe an și la nivel de wikipedia. Prins de acest interes de moment mă preocupă și pe mine, puțin, tradiția textelor creștine și a canonului neo-testamentar, mai ales, și personajele cheie din primele secole ale creștinismului. Mai ales din secolul al II-lea p. Chr., acest recycle bin unde sunt aruncate de exegeți textele care nu se pot încadra cronologic, așa cum zicea, odată, prietenul meu A. S. Ieri și azi am citit prin toate cărțile pe care le-am găsit prin casă despre biserica din Roma secolului II p. Chr., despre facțiunea lui Cerdo, despre Antitezele lui Marcion, despre contraofensiva lui Policarp din Smyrna și a lui Irineu din Lyon. Apoi am zis să întreb, în spiritul vremii, o aplicație AI, anume ChatGPT, să vedem cum mă poate lămuri suplimentar. După ce mi-a servit niște generalități s-a oferit să îmi genereze o Evanghelie după Marcion, care ar fi, de fapt, câteva pasaje din Evanghelia lui Luca, care,  conform lui Tertullian și Irineu, erau acceptate în versiunea Luca editat de Marcion. Și a ieșit o Evanghelie gnostică scurtă generată de AI, după cum urmează: 

Evanghelia după Marcion din Sinope

I. Coborârea Cuvântului
În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, în zilele lui Pontiu Pilat, Cuvântul lui Dumnezeu a coborât în chip de om în cetatea Capernaum. Nu din sânge, nici din voință de carne, ci din voința Dumnezeului necunoscut, El s-a arătat între oameni. Și a început să învețe în sinagogă, iar toți se minunau de cuvântul Său, căci vorbea cu autoritate.

II. Chemarea celor aleși
Și pe când trecea pe lângă lac, a văzut niște pescari, și le-a zis: „Urmați-Mă, și vă voi face pescari de oameni.” Iar ei, lăsând mrejele și casele, L-au urmat. Și i-a numit pe aceștia fii ai harului, născuți din cer, nu din trup.

III. Ruptura cu Legea
Isus le spunea: „Ați auzit că s-a zis celor de demult: ‘Să nu ucizi.’ Dar Eu vă spun: chiar și mânia este osândă. Legea a fost dată de un dumnezeu al judecății, dar Eu vin de la Tatăl necunoscut, al milei și al iertării. El nu cere sânge, nici ardere de tot, ci o inimă care iubește.”
Și cei ce erau în Lege murmurau: „Cine este acesta care rostește împotriva poruncilor?” Iar El a zis: „Nou este vinul Meu, și nu poate fi ținut în burdufuri vechi.”

IV. Taina Dumnezeului necunoscut
Și a zis Isus ucenicilor: „Nimeni nu cunoaște pe Tatăl, decât Fiul și cei cărora Fiul le descoperă. Căci până acum, oamenii s-au închinat unui dumnezeu al acestui veac – creator al lumii, al trupului, al războiului. Dar Eu vă vestesc pe Dumnezeul cel adevărat, care n-a fost cunoscut nici de profeți, nici de înțelepții lumii.”

V. Împotrivirea și trădarea
Iar când El a vorbit astfel, cărturarii și fariseii s-au umplut de mânie. Și au căutat să-L prindă, căci spunea că Dumnezeul lor nu este Tatăl Său. Dar Isus trecea prin mijlocul lor și mergea mai departe, căci ceasul Lui nu venise.

VI. Harul pentru păcătoși
Și o femeie păcătoasă a venit și a plâns la picioarele Lui. Iar El a zis: „Păcatele ei sunt multe, dar iertate sunt, căci mult a iubit.” Cei de față cârteau, zicând: „Cine este acesta care iartă păcatele?” Dar El le-a răspuns: „Fiul Omului nu judecă, ci dăruiește viață veșnică celor care cred în Tatăl milei.”

VII. Judecătorii acestei lumi
Și Isus a fost adus înaintea bătrânilor poporului, și L-au întrebat: „Ești Tu Mesia? Iar El le-a răspuns: „Împărăția Mea nu este din această lume. Eu nu sunt trimis al dumnezeului vostru, ci al Celui ce nu locuiește în temple făcute de mâini.”
Și L-au dat în mâna conducătorilor lumii, ca să-L răstignească.

VIII. Moartea și biruința
Și a fost răstignit între doi tâlhari. Și în ceasul al nouălea, a strigat cu glas mare: „Tată necunoscut, în mâinile Tale îmi încredințez duhul!” Și Și-a dat duhul. Iar în acel moment, vălul lumii vechi s-a rupt, și taina cerurilor s-a deschis.

IX. Arătarea Celui viu
În ziua întâi a săptămânii, a fost văzut de cei ce crezuseră în El. Și le-a zis: „Pacea Mea este cu voi. Nu vă temeți, căci Eu am biruit stăpânul acestei lumi și am deschis calea spre Tatăl necunoscut.” Și a suflat peste ei harul vieții veșnice.

X. Misiunea
Și le-a zis: „Mergeți în toate neamurile și vestiți Evanghelia harului, spunând: Dumnezeul iubirii ne-a trimis pe Fiul Său, nu ca să judece, ci ca să mântuiască. Cel ce crede, are viața; cel ce rămâne în Lege, rămâne în moarte.” Și s-a înălțat dintre ei, și norii L-au luat dinaintea ochilor lor.

Chiar dacă Marcion a fost numit de Policarp, întâiul născut al Satanei și doctrina lui a fost clasificată de contemporani printre cele eretice, iar de moderni în categoria celor gnostice, nu putem ignora contribuția lui la aspectul de azi al  creștinimului. Textele lui fondatoare erau cele ale tradiției pauline, Actele lui Luca (Evanghelia și Faptele Apostolilor). Victoria Marii Biserici din Roma și stabilirea canonului cu cele patru Evanghelii de către Irineu au impus acest creștinism practicat azi, mai conciliant, mai divers, cu mai multe opțiuni, existente deja în tradiția apostolică. 

Later edit. Am văzut bibliografia de bază pentru Marcion și evanghelia lui. Ce a rezumat ChatGPT nu e altceva decât o schiță foarte sumară, ca să nu zic o caricatură. Ca și când îi zici sî îți deseneze o vacă și îți face două coarne și un bot. 

Vezi, de exemplu, Adolf von Harnack, Marcion. The Gospel of the Alien God, 1990; John Knox, Marcion and the New Testament, The University of Chicago Press, 1942; Jason David Beduhn, The First New Testament. Marcion’s Scriptural Canon, Salem, 2013, pp. 65-200; Dieter T. Roth, The Text of Marcion's Gospel, Brill Academic Publishers, Leiden-Boston, 2015, pp. 410-436.