Am ajuns în situația în care pur și simplu nu mă mai interesează dacă mâine avem un guvern Veștea sau orice alt guvern de strânsură sau suveranist. Nu cred că cineva înțelege de la televizor și din presă, din informații publice, despre ce este vorba în agitația politică din ultimele luni. Ca să folosesc și eu barbarismele curente, narativele publice sunt neclare și întotdeauna negative. Riscăm să ne prăbușim economic în categoria junk dacă nu avem un guvern pro-occidental. Acum câtva timp eram amenințați că euro o să sară peste 5 lei. Azi e 5.23 lei și politicienii continuă să se certe pe voturi, ministere, susțineri de guverne, excluderi din partid, de parcă e o problemă deja depășită cursul leu-euro. Se vorbește despre responsabilitate, reforme care nu mai pot aștepta, bani oricum pierduți din PNNR, lucruri din care omul de rând înțelege un singur lucru: ciolanul. Oricât cosmetizezi această realitate, oricâte cuvinte frumoase folosesc politicienii la televizor, din fundal răsună ca un dangăt de clopot asurzitor același cuvânt: ciolanul. Ce înțeleg este că cineva totuși trebuie să ajungă la ciolan, indiferent de locurile ocupate în parlament. Pentru că din ciolan trebuie să se înfrupte toți cei care se înfruptă de obicei, capilar, până în ultimul sat. Centralismul moștenit din comunism face ca banii adunați din țară să alimenteze bugetul de stat, de unde sunt redistribuiți de executiv consiliilor județene, primăriilor, până la ultimul sat din fundul României. Acolo, în teritoriu, pe lângă mult hulita administrație a statului gras există și o puzderie de privați obișnuiți cu contractele cu statul. Cineva trebuie să împartă banii, în caz contrar nu o să mai ajungă nici la bugetari, nici la privații mufați la stat și există riscul să se întrerupă cash flow-ul. Să ghicim cine sunt actorii economici din societatea românească care au cele mai multe contracte cu statul? Aș zice că tocmai aceia care se chinuie cel mai tare zilele astea să forjeze un guvern pro-european și pro-NATO, evident, dar unde sunt invitați toți cei patrioți și responsabili. Are sens?
Nu cred că mai e vorba aici de programe politice, de doctrină sau de principii. Este vorba de o oligarhie deja osificată de trei decenii și ceva, de o rețea de interese economice și politice, controlată de niște personaje care nu apar des la televizor. Nu cred că România trebuie botezată, cu o glumă amară de prin presă, Securistan, deși este evident că și instituțiile de forță și control au rolul lor în supravegherea interfețelor politică și economică. Cineva zicea la televizor că Nicușor Dan joacă șah în șase dimensiuni și noi nu înțelegem, de proști ce suntem. Ca să păstrăm metafora, sunt, mai degrabă, dispus să cred că această rețea de interese pe mai multe nivele/dimensiuni a atins o complexitate implicită care a condus la destrămarea unor puncte nodale, la suprapunerea unor interese ireconciliabile pe fondul pandemiei, războiului din vecinătate, a situației globale complicate și a votului negativ dat de o mare parte a populației reprezentanților Sistemului cu S mare. De aici mișcarea browniană a politicienilor care sunt agitați ca un Pepsi-Cola. Putem presupune mișcări browniene simetrice în partea nevăzută a societății românești, mă refer la cea Din Pădure. Când o să se calmeze și unii și alții o să avem și un guvern dispus să împartă ciolanul cu noi toți, muritorii de rând, în părți inegale.
