Conflictul între generații mi s-a părut, mult timp, o idee inventată
pentru reglarea presiunii sociale, așa ca și corectitudinea politică. Probabil
din cauză că am fost tânăr și neatent la lumea din jur, ca toți tinerii, apoi nu știu ce, matur?
și indolent, dar totuși, după maturitate va urma, inevitabil, la un moment dat
bătrânețea.
Am citit recent romanul lui Adolfo Bioy Casares, Jurnal din «Războiul
Porcului». Un scriitor imens, așa cum numai un
scriitor latino-american poate fi. Personajul principal din roman, don Isidro,
anume Isidoro Vidal, este între vârste. Nu știm precis câți ani are, un pic
peste 50 și este tratat de unii de bătrân, de alții ignorat. Căci Războiul Porcului
este o distopie argentiniană care are ca subiect chiar conflictul între
generații. Tinerii încep să îi bată pe bătrâni pe stradă, adică chiar să îi
omoare în bătaie la propriu. Statul și autoritățile par absente, retrase, și
permit aceste escaladări ale violenței fizice. Bătrânii încep să se ascundă în
case, să nu mai meargă la meciuri, la jocuri de societate, la orice alte activități
tipice pentru vârsta a treia. Treptat se construiește o ideologie (o
suprastructură) centrată pe repulsia tinerilor față de bătrâni. Când conflictul
ajunge la apogeu, așa, fără nici o explicație, se stinge. În opinia mea tot
mesajul sumbru al romanului e anulat de idila lui don Isidro cel expirat cu
Nelida cea tânără și atrasă de reprezentanții vârstei a treia. Cumva din fundal
dragostea, al cincilea element, a mai
salvat odată situația. Și Războiul Porcului s-a stins subit, ca o Revoluție Franceză
sucită și neînțeleasă de actorii ei.
La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)
sâmbătă, 10 noiembrie 2018
NOTE DE LECTURĂ
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.