Și, cu toate acestea, am fost la proteste.
Ce au însemnat, până azi, aceste proteste?
După părererea mea o simplă reacție la abuz a României active civic. PSD-ul
câștigător în alegeri, cu o opoziție slabă, s-a umflat ca broasca din fabulă și
a crezut că poate legifera orice, fără consecințe. Ordonanțele de urgență ale guvernului,
«elefanții», au fost un pretext pentru declanșarea acestei revolte civice
interesante la care am participat cu plăcere, deși nu sunt nici hipster, nici
IT-ist sau corporatist. Am participat pentru a da, prin simpla prezență în
stradă, un semnal că politicienii trebuie să guverneze ținând seama de
interesele oamenilor și nu împotriva lor. Restul sunt detalii și tehnicalități.
Nu știu ce se va întâmpla în continuare.
Simpla abrogarea a ordonanțelor în cauză nu va opri protestele. Este greu să
închizi cutia Pandorei odată deschisă. Depinde foarte mult de mesajele
transmise de taberele politice mâine. Este foarte probabil că protestele vor
continua până la căderea acestui guvern inept, problema este că nu știu cu ce
poate fi înlocuit. Eu nu văd un nou guvern tehnocrat, cu repetiție. Mai
degrabă, în pragul anarhiei sociale, se va opta pentru un guvern de uniune
națională, dacă nu cumva manifestările din stradă nu vor căpăta niște accente
anti-politice generale, gen «PSD, PNL, aceeași mizerie!» (ceea ce este foarte
probabil). În limbajul inspirat din cel informatic se cere «resetarea
republicii» (orice o fi însemnând asta). Adică, o nouă clasă politică, o nouă constituție
etc. Cred că dispariția vechilor politicieni este obligatorie, dar asta nu se va
face spontan, ci treptat. După modelul USR asemenea manifestări populare vor «emana»
noi grupuscule care se vor articula politic (în câțiva ani). Ce tristă e totuși expresia asta cu «emanații», patentată de Iliescu după care feseneii erau emanații
revoluției din decembrie 1989. Am văzut într-o emisiune pe TVR 1 mai mulți
reprezentanți ai partidelor, deja istorice, PSD și PNL, oripilați de faptul că
în USR există oameni de dreapta și de stânga la un loc. Ca și cum ei ar fi
orientați ideologic clar, pesedeii la stânga și liberalii la dreapta. Orientări care
se schimbă instantaneu odată cu migrarea în partidul advers, cu alianțele de
guvernare contra naturii, pe care le-am experimentat în ultimii ani. Ce nu
înțeleg mulți este că politica românească (și nu numai) a intrat într-o fază
post-ideologică, în care stânga și dreapta nu mai înseamnă decât un mod formal
de a construi opoziții.
Îmi pare foarte rău pentru prietenii mei
care se joacă de-a stânga, afișând nostalgii bolșevice ante- și interbelice, că
nu înțeleg odată pentru totdeauna că PSD nu este un partid de stânga, că nu
este o opțiune de stânga nici măcar la modul declarativ. Ecologismul, simplitatea voluntară, anarhismul, atitudinile antisistem, sindicalismul (nu cel din
România aservit politic) sunt expresii ale unui stângism difuz care își caută loc
în societatea românească. Din aceste mișcări de stradă se va coagula și politic
stânga, în câțiva ani, undeva departe de PSD.
Până atunci (intonat ca pe stadion):
alè, alè
alè, alè, alè,
o dorință sinceră,
România liberă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.