JURNAL BELGIAN

 

5 decembrie 1999

Am vizitat Muzeul Regal de Istorie și Artă din Bruxelles, cunoscut ca Musée de Cinquantenaire. Foarte mult Egipt, multă ceramică neagră cu figuri roșii. Mumii egiptene cu droaia și vase grecești preponderent din Magna Graecia (Apulia). Civilizația romană mai puțin, era o sală cu mozaicurile de la Apameea Syriei, pe care le puteai vede și de sus de la balcon și o frumoasă galerie de portrete. Foarte puțin roman provincial, ca și cum nu am fi în Gallia Belgica. Nu am văzut, în tot muzeul, o statuetă sau un relief cu Sucellus. Am remarcat că publicațiile (pliante, ghiduri explicative, cărți) erau foarte scumpe. La fel copiile după obiectele expuse (vase cu figuri negre, idoli egipteni, plăcuțe cu hieroglife) costau pe undeva pe la 900 de franci belgieni. Am găsit și un sector cu Orientul Apropiat (Palmyra, Petra), foarte bine amenajat. Aici era ilustrată și munca arheologului: o machetă cu o unitate de săpătură, filmulețe cu restaurarea vaselor ceramice sau momente de documentare a săpăturii. Cred că poate fi interesant pentru publicul nespecialist, pe mine m-a amuzat butaforia asta. Mai era si o machetă a Romei la apogeul Imperiului de circa 5 x 5 m, prost luminată și care se vedea mai bine de sus, de la balcon. Muzeul mi-a plăcut: foarte aerisit, cu spațiu mult și exponate puține; nu cred că avea un circuit cronologic și dacă avea eu nu l-am respectat.

7 decembrie

Azi am petrecut întreaga după-masă cu dl. N, făcând planuri de bătaie. Iarăși am luat masa la familia N., a improvizat domnul profesor ceva. Deja situația asta s-a repetat de atâtea ori că nici măcar nu mă mai simt stânjenit. Printre altele mi-a zis că o să-mi dea o cartelă pentru xeroxul de la universitate. Așa aș putea să mai xeroxez câte ceva, că de citit nu prea mai am timp. Zilele astea din urmă parcă trec mai repede. Cum am tot împins ora de culcare ajung la 2 fără să dorm și de aceea mă trezesc greu dimineața. Trebuie să reglez asta, să schimb acest program

11 decembrie

Zilele parcă trec tot mai încet, mai ales în weekend.  Luni trebuie să mă întâlnesc la prânz cu dl. C. D. de la Latomus, apoi cu profesorul R. care predă arheologie gallo-romană aici. Gallo-roman este ca și cum ai face arheologie dacică la noi, este o diferență clar între roman și gallo-roman. La ora 14 am o scurtă întrevedere cu dl. N., ca să vedem cum ne organizăm pentru săptămâna viitoare. E o seară în care nu am program. Trebuie să vină surorile S., la care am fost ieri seară la cină și să ieșim prin oraș. Dar plouă li e foarte urât afară așa că nu știu dacă mai facem asta. Adevărul e că tocmai azi nu am chef să ies prin oraș. Azi noapte l-am visat pe Victor Ciorbea, prim-ministrul României.  Era pe la Cluj și o colegă încerca să îi vândă o mașină second hand. Într-o altă noapte l-am visat pe Cristian Tudor Popescu, îmbrăcat frumos, la costum cu un parpalac bej. Ne plimbam pe strada bișnițarilor din Cluj și nu știu de ce îi ziceam domn profesor. Nu știu ce înseamnă aceste vise. Poate că li eu ca și CTP în Copiii fiarei am văzut în Belgia partea urâtă a lucrurilor. El la gara din Paris a văzut doar ce era comun cu Gara de Nord din București, iar la piramidele din Egipt a remarcat culoarele cu mizeriile lăsate de turiștii necivilizați.

12 decembrie

E o duminică urâtă și ploioasă, ca în Belgia. Totuși m-am plimbat prin ploaie, am fost în Grande Place unde aproape au terminat de amenajat, pentru Crăciun, un staul în mărime naturală cu scena nașterii lui Isus. Încă n-au pus manechinele, dar e aproape gata. Am trecut pe la standuri, buticuri, prin galerii comerciale. Nu prea știu ce cadouri să cumpăr pentru acasă. Am fost la Musée Royal des Beaux-Arts și am văzut expoziția cu pictura modernă. Am văzut Bruegel tatăl și fiul, van Dyck, Rubens, Lucas Cranach. Dintre italieni țin minte doar un tablou al lui Francesco Guardi.  După jumătate de circuit, după circa o oră și jumătate, a început să mă doară capul, să nu mă mai pot concentra, sî nu mai am răbdare. Nu știu dacă era și o expoziție de sculptură antică, că n-am văzut-o. L-am văzut în schimb pe Manneken Pis, statuia publică cu băiețelul care face pipi, un fel de emblemă a Bruxellului. Cred  că în fiecare zi îl îmbracă cu alte haine. Azi era îmbrăcat în Père Noël și era anunțat că într-o zi va fi îmbrăcat în Berger Roumain. Ieri seară am fost la catedrala Sainte Gudule unde era un fel de expoziție internațională cu machete cu scena nașterii lui Isus. Erau făcute de grupurile de emigranți din Bruxelles și încercau să redea ceva specific național. Ciudat mi s-a părut că am văzut și o machetă a albanezilor, fără Iosif, Maria și Isus. Era un fel de interior albanez, cu niște personaje în costume populare. Nu știu dacă au fost așteptările mele prea mari, dar scena nașterii făcute de români m-a dezamăgit. Într-un spațiu destul de mare era trântită o căsuță din placaj cu un leagăn în care stătea o păpușă. Am înțeles că acesta era bebe Isus, dar lipseau Maria, Iosif, magii, păstorii, animalele. Ce era în schimb din belșug? Zăpadă, multă, multă zăpadă din vată și pe pereții căsuței lipite steluțe din staniol . Mi-a sugerat nepăsare și un peisaj de pustiu alb care simbolizează sărăcie lucie. În Grande Place erau și niște tarabe unde oameni din diferite locuri vindeau chestii tradiționale: ornamente, cadouri, mâncăruri, băuturi specifice, etc. Am căutat România și am găsit o tarabă cu tricolor unde se vindeau obiecte de sticlă, vaze, pahare, globuri.

13 decembrie

Cred că începând cu această zi de luni vin zilele care trec repede, pentru că se apropie momentul întoarcerii acasă. Asta de azi nici nu am simțit-o. Am dormit cu nesimțire până la 10, apoi am mers la un copy shop unde am xeroxat cartea lui Lambrechts despre iconografiile zeilor gallo-romani. A fost de trei ori mai ieftin decât la biblioteca universității. Am ajuns abia la prânz la universitate unde m-am întâlnit cu dl. N, care m-a dus în vizită la Latomus, la C. D. I-am arătat piesele cu zeița gallo-romană și a zis să fac un articol succint, de cinci pagini pe care o să îl publice în revistă. Mi-a dat adresa lui C. S., dar nu știu când o să mai apuc să vorbesc cu el. M-am întâlnit și cu arheologul gallo-roman de aici, G. R. , dar nu am rezolvat mare lucru. Mi-a arătat unde stau niște reviste (Gallia) și mi-a zis și el să vorbesc cu C. S., care e specialistul în religie celtică.

14 decembrie

Mai sunt patru zile. Am stat toată ziua la bibliotecă. Am încercat să scot niște cărți de la împrumut să le xeroxez în oraș, dar erau de la rezerva preciosa, așa că am conspectat la sală. Trebuie să xeroxez niște articole, că nu prea mai am timp să citesc în astea trei zile de bibliotecă. N-am mai sunat în România. Probabil că N. e foarte supărată și tata și mai și. Emailul e o tâmpenie. De câteva zile tot încerc să intru pe adresa de hotmail pe care mi-am făcut-o și nu reușesc: tot zboară cometele ale de la Netscape vreo zece minute și nimic. Ca să-și deschidă adesa lui de webmail dl. N. pierde câte o oră. Și atunci cum emailul este înlesnirea comunicării. Internetul e împiedicarea comunicării și ocultarea informației. Sper să se încarce cu atât de multă informație încât să explodeze sau lumea să-și dea seama de inutilitatea lui.