La vie est courte, mais on s’ennuie quand même (Jules Renard)


duminică, 26 iulie 2026

JOURNAL DE GUERRE

Este foarte ușor să înțelegi istoria recentă din perspectivă istorică. E drept că imperiile de azi nu se mai numesc imperii, dar se comportă ca atare. Conflictul mondial declanșat oficial în 2022 ia forme inedite de la războiul hibrid purtat pe internet la provocările directe concretizate în încălcările spațiului aerian național. După pacea de la Westfalia (1648) și Revoluția Franceză actorii politicii internaționale sunt statele-națiuni care interacționează în politica mondială cu imperiile post-coloniale rămase, SUA, Rusia și China. Europa rămâne o federație de state-națiune, înainte să fie un imperiu. Problema cu imperiile, așa cum zice T. Wolton este că, în privința teritoriului se conduc după butada: ''ce e al nostru e al nostru, ce e al tău e negociabil''. Și teritoriul României, un stat-națiune tânăr, a fost întotdeauna negociabil. Între Regatul Ungar, Regatul Polon și Imperiul Otoman, între Habsburgi, Imperiul Țarist și Imperiul Otoman, între Antanta și Puterile Centrale, între SUA și Rusia Sovietică, între NATO și Federația Rusă. Oricum privim lucrurile suntem pe linia de fractură, între sferele de influență a câte două sau trei imperii. Și avem opțiuni puține, dat fiind că suntem o țară mică cu resurse militare întotdeauna limitate și aproximative. 

Acum suntem într-un moment critic, atacați de hackeri care au anihilat site-ul ANCPI, adică cadastrul României, și de o putere ostilă care trimite drone în spațiul nostru aerian. Trei drone distruse de avioanele F-16  în 48 de ore nu poate fi o întâmplare, o coincidență. E un mesaj că noi urmăm. Că teritoriul Românei e negociabil. Orice așa-zis suveranist nu înțelege asta e pur și simplu idiot.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu